14
noiembrie este ziua în care se lasă secul de Postul Crăciunului sau de Dulcele
toamnei – perioadă de post care începe în 15 noiembrie și se încheie pe 24
decembrie. Tot în acestă zi este pomenit “sfântul şi întru tot lăudatul Apostol
Filip, unul din ceata dintâi, a celor doisprezece”. Începutul
postului Crăciunului coincide cu o perioadă specială a calendarului popular
“cunoscută și păzită cu mare sfințenie pretudindeni pe unde locuiește poporul
român”: sărbătoarea „Filipilor de toamnă”. În
cele mai multe locuri această sărbătoare ține trei zile (14, 15 și 16
noiembrie), dar în unele comunități această perioadă se întinde până în 20 sau
21 noiembrie. Peste tot se crede însă că este o perioadă periculoasă pentru cei
care ”nu țin Filipii așa cum se cuvine”, pentru că “Filipii sunt niște sfinți
mai mari peste fiarele sălbatice sau peste lupi” care “îi poceau pe cei care nu
îi respectau cum se cuvine.” În schimb, dacă
sunt cinstiți conform datinii, Filipii „apără casa de rele, de primejdii: de
foc, de lupi și îndeobște de jigănii, cari strică vitele și care primejduiesc
viața omului, căci dacă lupul nu găsește ceva pe lângă o casă, va îndrăzni și
la oameni. Filipii apără casa de pagube, pe copii de primejdii și de alte
nenorociri.”
Povești, locuri, întâmplări pline de farmec din România de ieri
Urmărește pe Twitter:
Urmărește pe Facebook:
Pagini:
Citește și:
-
Poate că vă amuză credința românilor în farmece, descântece și blesteme . Ea era prezentă însă în conștiința populară la începutul secolulu...
-
Între creaturile supranaturale imaginate de poporul român, Cățelul pământului ocupă un loc aparte. De ce aparte? Pentru că, spre deosebire...
-
Cocoșii - ceasornicelele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenil...
Contact:
Politica privind datele cu caracter personal:
Recomandări:
-
“Din vrerea nestrămutată a lui Dumnezeu și prin puterea Armatei noastre, în anul 1913 ne-am mărit pământul țărei înspre miază-zi, de part...
-
Poate că vă amuză credința românilor în farmece, descântece și blesteme . Ea era prezentă însă în conștiința populară la începutul secolulu...
Se afișează postările cu eticheta Sarbatori. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Sarbatori. Afișați toate postările
Reclame de Crăciun - de ieri, nu de azi
Aud tot mai des voci care critică "Crăciunului comercial de azi" - punându-l întotdeauna în antiteză cu Crăciunul de altădată. Cu toate acestea, mrejele Crăciunului comercial nu s-au întins peste frumoasa noastră patrie, venind din hainul occident, doar în ultimele decenii. Ca să vă dovedesc că nu este deloc așa, am cules pentru voi câteva reclame drăguțe - mai mult sau mai puțin mascate printre versurile amuzante ale redactorilor revistei "Furnica". Pentru puțină culoare,am "presărat" prin articol câteva reclame de sezon culese din reviste interbelice.
APEL NAȚIONALIST
Citește mai mult... »
De Crăciun vreți să mâncați
Cei mai delicioși cârnați ?
Eu declar că nu mă’mpac
Cu “kremvurștii” lui Pațac!
Eu găsesc doar la “Mercur”
Cârnați fără de cusur !...
Buni români gustați, insist:
Eu sunt câr-nați-onalist!
(Nea Iorgu – "Furnica" – 26 decembrie 1913)
Cu daruri dacă vii iar, Moș Craciun,
Poți să-mi aduci și mie jucării
Și tatii o pereche de papuci...
Dar mamițichii, Moș Crăciun s’aduci
Neapărat ( fii moșulică bun !)
Vreo zece milioane de cutii
Cu pudră “Cleo”, cremă și săpun!...
Fiindcă, de n’o avea aceste toate,
E supărată foc și... iar mă bate !
(Bubi Popescu, clasa I primară – Furnica – 22 decembrie 1911)
SFAT MEDICAL
Să nu mâncați
cârnați și caltaboși,
Oh, vă conjur
căci sunt periculoși!
Dar dacă (mii de
draci!)
Voi tot o să
mâncați
Conform cu datina
de moși strămoși,
Atunci să-i
înecați
În vin de la
Iordache din Covaci,-
Altminteri sigur
vă întoxicați!
(Doctor
Șprițeanu - "Furnica" – 22 decembrie 1911)
FĂ-MĂ, DOAMNE, IAR FLĂCĂU !
De Crăciun, vai mie,
Rudele’mi
sosesc,
Ș’a mea
datorie
E să le hrănesc
Ca l’Arhondărie !
Le’ndopi cu mâncăruri…
Plictis… tevatură…
Și în schimb ?... Lumânări...
Pașci...
cruci!... te înjură.
Jur pe mii de
draci,
C’aș vrea să fiu unul
Dintr’acei burlaci
Ce’și petrec
Crăciunul,
Fără musafiri
La birt în
Covaci,
La Iordake, unde,
Se știe, pătrunde
Doar oameni
„subțiri” !
(Nea Sake
Familistul – "Furnica" – 26 decembrie 1913)
“Junii Braşovului” – arc peste timp
Serbarea
"Junilor" - 1929
|
Începând
de vineri, 21 aprilie, Braşovul îmbracă din nou straie de sărbătoare:
Festivalul oraşului, “Zilele Braşovului”, ajunge la ediţia a XIV-a. Duminică 23
aprilie – în Duminica Tomii – este programată coborârea “Junilor” în cetate. Obiceiul
Junilor braşoveni a interesat de-a lungul timpului nu numai pe români. Saşii brașoveni
s-au procupat de această datină atât de originală si de pitorească. Unul dintre
primele documente care descrie acest obicei este un manuscris al lui Wilhelm
Kamner (d.1901), fost profesor de desen la Liceul “Johannes Honterus” din
Braşov. Conţinutul acestui manuscris este redat de Luiza Netoliczka în
articolul “Contribuţiuni la obiceiul Junilor braşoveni: o veche descriere
săsească”, publicat de revista “Ţara Bârsei” (numărul din martie-aprilie
1935) şi ne descrie amănunţit acest obicei, aşa cum se desfăşura în
secolul XIX:
"Taraful Junilor" - 1929
|
"Deja
cu câteva săptămâni înainte de Paşti, invită conducătorul flăcăilor
(Altkneht) pe flăcăi cu scopul de a se înţelege cum să-şi aranjeze festivalul
cu ocaziunea sărbătorilor de Paşti. Sărbătorile încep de sâmbătă având loc atât
după masă cât şi seara anumite solemnităţi bisericeşti (Învierea Domnului),
care durează până la miezul nopţii. În Dumineca Paştilor dimineaţa se ţine
înc'o dată o mare slujbă bisericească. După masă - iarăşi după un
serviciu divin mai scurt - preotul botează pe feciori (pe Juni), după
aceea aceştia părăsesc curtea bisericii cântând din gură şi se duc până la crucea
din Prund. Acolo, prinzându-se de mâini, fac un cerc şi încep hora,
acompaniaţi de muzicanţi ţigani. După ce feciorii au jucat câtva timp,
conducătorul părăseşte şirul şi intrând în mijlocul horei aruncă în sus
buzduganul adus cu sine, cât se poate de drept, cu scopul să-l prindă când
cade jos. Aceasta o mai repetă de două ori şi dacă a reuşit să-l prindă de
fiecare dată, se întoarce în şirul dansatorilor fără să plătească amenda şi
predă buzduganul vecinului său. Acesta aruncă şi el buzduganul de trei ori
ca primul June şi apoi îl predă vecinului. Acest lucru se repetă de atâtea ori
până când fiecare şi-a făcut rândul. Atât hora cât şi muzica şi aruncarea
buzduganului par cam monotone. Singura întrerupere a acestei monotonii se
întâmplă atunci când unul, din neîndemânare, nu arunca drept buzduganul,
ci oblic. În cazuri de acestea publicul fuge exclamând şi ferindu-se dinaintea
greutăţii buzduganului. După ce şi-au terminat jocul, flăcăii înşiraţi frumos
se duc împreună cu muzicanţii la localul lor de adunare unde apoi se despart.
Seara are loc un chef aranjat din banii celor amendaţi.
Un june din 1929
în costum tradițional |
În
a treia zi se ţine mai întâi slujba bisericească. După masă Junii se duc pe
Coasta Prundului (Kreutzberg) unde iarăşi petrec cu jocuri, cu aruncarea
buzduganului, cu mâncări, băuturi şi cu împuşcături, până se înserează. Seara
se duc din nou la crucea din Prund, unde continuă jocul şi aruncarea
buzduganului. Pe urmă se duc la vătaf, unde petrec cu vin cumpărat din
suma adunată din amenzi. În ziua de Miercuri după Paşti atât tinerii cât şi
bătrânii se duc fie călare fie cu căruţa între Pietrele lui Solomon (Salamonsfelsen).
Acolo împodobesc brazii cu cruci şi cu foiţe aurite pentru cortegiu; şi în
acest timp se joacă hora şi se aruncă buzduganul. După masa încep pregătirile
pentru reîntoarcerea în oraş într-un cortegiu frumos. Înaintea cortegiului
pornesc cimpoierul (surlaşul) şi muzicantii, călări. Apoi urmează brazii
împodobiţi, care sunt duşi de feciori călări, apoi toţi Junii vin călări. În
urmă se înşiră căruţele cu neamurile Junilor. Cortegiul îşi ia drumul pe Strada
Ecaterinei până la crucea Moskaliu. Brazii se împărţesc în modul următor:
câte doi la fiecare cruce pe unde trece cortegiul, dar la crucea din Prund se
lasă patru; ceilalţi brazi se pun la casa vătafului, armaşului şi la casele
membrilor din comitetul bisericesc (Kirchenvater). Joia dupa masă, Junii merg
la Grader (sub Tâmpa), unde iarăşi petrec cu mâncare şi băuturi.
Vineri şi sâmbătă se întrerupe această serbare, iar Dumineca se mai duc odată
sub Tâmpa. Inaintea casei lui Muller joacă hora şi apoi se duc la
vătaf, unde fac socotelile. Cu aceasta se termină serbarea.”
Cortegiul Junilor în drum
spre Brașov - 1929 |
În timp, acest obicei a suferit modificări. O descriere a serbării şi câteva
fotografii am găsit în săptămânalul “Realitatea Ilustrată” – numărul din 30
aprilie 1929: “A doua zi de Paşti se ţine obicinuitul serviciu divin.
După masă, Junii merg împreună cu părinţii, cu neamurile şi cu alţi tovarăşi în grădina
lui Zeimen, unde se așează în diferite grupuri, ospătându-se cu fripturi,
prăjituri şi vinuri aduse cu ei, petrecând în
discuţii vesele, muzică şi împuşcături. Către seară Junii pleacă din grădină şi
se duc în Prund, jucând hora şi aruncând buzduganul la fiecare cruce, atât la
ducere cât şi la întoarcere. La crucea din Prund se repetă jocul şi
aruncarea buzduganului".
Cortegiul Junilor - 1937
|
“(…)Și
anul acesta, cu tot timpul nefavorabil, au avut loc de Paşti la Brașov
cunoscutele serbări ale „Junilor", la care au luat parte pe lângă un
numeros public braşovean, d-nii miniştri I. Mihalache, Mihai Popovici, Voicu
Niţescu şi I. Lugoşanu. Serbările „Junilor" la Paşti sunt unele din
cele mai frumoase obiceiuri româneşti,
caracteristice numai feciorilor din mahalaua Scheiul Braşovului. Ele ţineau
altădată opt zile, începând din prima zi de Paşti şi pană’n Dumineca Tomii. Se
compun din jocuri şi excursiuni, la care ia parte toată populaţia Braşovului,
fără deosebire de naţionalitate. Există
obiceiul ca feciorii braşoveni, “Junii”, să se ducă înainte de Paşti în zilele
de Buna Vestire şi Florii, împreună cu Surlaşul, pe Coasta
Prundului, anunţând începutul serbărilor prin Surlă (un fel de fluier).
Surlaşul e un fel de trubadur al junilor, care ia parte la toate serbările,
rămânând neschimbat în această funcţie toată viaţa. Cu surla nu se cântă
însă decât la Buna Vestire, la Florii şi de Paşti când încep adevăratele
serbări ale junilor.
Vrei, nu vrei... (1929)
|
Începutul
serbărilor se face după un anumit protocol, totdeauna acelaşi. În celelalte
zile se fac excursiuni la Scheiu şi în jurul lui, cea mai de seamă fiind
cea de Miercuri (a 4-a zi de Paşti). Locul de petrecere în această zi e în
capătul de sus al Scheiului - la „Între Pietre" - de unde se
desfăşoară o minunată privelişte spre Braşov. Junii merg toţi călări, având în
frunte vătaful şi armaşii, urmaţi de publicul din Braşov care vrea să ia parte
la escursiune. La „Între Pietre" se întinde o horă mare, cu cântece de
lăutari şi focuri de pistoale şi se petrece până’n spre seară. Atunci junii se
întorc spre oraş trecând prin Groaveri în sunetul muzicilor, pe lângă
porţile cetăţii şi oprindu-se apoi la Crucea Moşicoiului, sub poala Tâmpei,
unde petrecerea se încheie, cântându-se în cor “Hristos a înviat!”
Alaiul Junilor în anul 1935
|
Evenimentele
care au trecut peste oraşul Braşov şi peste România în ultimul secol au adăugat
şi alte elemente acestei frumoase sărbători. Iată cum s-a desfăşurat ea acum câțiva ani
– conform relatării făcute de www.brasov.ro:
“În dimineaţa sărbătorii junii coboară călare în cetate, trec pe la vătaf,
armaşul mare şi armaşul mic (serje), după care în jurul orei 10 se îndreaptă
spre Piaţa Prundului (azi Unirii) din faţa bisericii Sf. Nicolae.
Aici înconjoară Statuia eroului necunoscut, nu înainte ca preotul paroh să
le sfinţească steagurile printr-o scurtă slujbă. Urmează încolonarea grupurilor
după o ordine bine stabilită şi devenită tradiţională: mai întâi Junii Tineri,
urmaţi de Junii Bătrâni, Curcani, Dorobanţi, Braşovecheni, Roşiori şi Albiori.
Coloana este deschisă de fanfară. Fiecare grup are în frunte vătaful, urmat de
stegar, încadrat de cei doi armaşi. Vătaful poartă banderola roşie pe piept,
iar armaşii mare şi mic, albastră şi galbenă, formând astfel tricolorul, ca pe
vremea când aceasta era interzis. Plecând din Prund, Junii fac un popas la Troiţa
Căpitanului Ilie Birt, unde cântă "Hristos a înviat!", fiecare
grup în parte. Apoi coboară pe strada Mureşenilor până la Bulevardul
Revoluţiei, după care urcă, ocolind pe str. Nicolae Bălcescu, trec de "Poarta
Schei", în sus pe str. Căpitan Ilie, str. Tocile spre "Capul
Satului" pe str. Podul Creţului şi de aici la Pietrele lui Solomon.
Un grup de juni cântând
,,Christos a înviat" - 1935
|
Pe
tot parcursul călătoriei, junii sunt întâmpinaţi de locuitorii Braşovului cu
urale şi aplauze, cărora junii le răspund prin a-i invita să-i însoţească "la
Pietri" ca să petreacă în natură alături de ei. Odată ajunsi la
Pietrele lui Solomon, într-un splendid amfiteatru natural, junii serăspândesc
pe cele două platouri, la locurile amenajate din moşi strămoşi, la mesele lor.
Petrecerea începe prin ieşirea la horă şi aruncarea buzduganului, pe melodia
cunoscută ca "Hora junilor". Urmează
şi alte jocuri: sârba, brâul, breaza, bătuta s.a., fiind invitate la joc
şi fetele. După o zi de petrecere cu jocuri, cântece şi veselie, grupurile se
încolonează aşteptând să coboare de pe platoul ce domină amfiteatrul. Junii
Tineri îşi ocupă locul de frunte, ca adevăraţi iniţiaţi şi păstrători fideli ai
obiceiului. Alaiul părăseşte locul plin de legendă de la Pietrele lui Solomon,
reluându-şi traseul de la urcare. Junii ajunşi în Piaţa Prundului nu se mai
opresc la Poarta Schei (ca altadătă), ci pătrund în Cetate, fiind
primiţi cu "porţile deschise", ocolesc Casa Sfatului (azi Muzeul
Judeţean) şi se îndreaptă spre cimitirul bisericii "Sf. Paraschiva",
în Groavei, unde se află mormântul marelui poet Andrei Mureşianu (ale
carui oseminte sunt aduse de Pe Tocile în anul 1925) şi în faţa mormântului
cântă "Hristos a înviat!" şi un pasaj din imnul "Deşteaptă-te
Române".
Hora mare de pe tăpșan
jucată de Juni în anul 1935 |
Aplaudaţi
de mulţime, grupurile de juni se despart, îndreptându-se fiecare pe străzi
diferite, nu înainte ca mulţimea să le adreseze vătafilor urarea "Să ne
traiești, vătafe!". Documentele atestă că în anul 1931 existau şapte
organizaţii ale junilor, cea mai veche fiind cea a Junilor Tineri. Ultimul grup
înfiintat este cel din 1924 grupul Junilor Braşovecheni, format numai din
bărbaţi căsătoriţi.”
Aşadar, trei relatări din trei epoci diferite ale acestei tradiţii frumoase
păstrate de braşoveni. Sper că peste decenii cineva să povestească
contemporanilor săi despre serbarea “Juniilor Braşovului”, aşa cum era ea prin
anul… 2018.
Surse:
- articolul “Contribuţiuni la obiceiul Junilor braşoveni: o veche descriere săsească” semnat Luiza Netoliczka – publicat în revista “Ţara Bârsei” – numărul martie-aprilie 1935
- articolul
“Serbarea junilor la Braşov” – publicat în revista “Realitatea Ilustrată” –
numărul din 20 aprilie 1929
- articolul
“Junii” de pe site-ul: www.brasov.ro
Colinde vechi
Am gasit pentru voi doua colinde publicate in numerele de Craciun ale Foii populare din anii 1898 si 1899. Primul dintre ele - Cantec de stea - se canta in vremea domitorului A.I.Cuza - cel putin asa spune articolul:
Citește mai mult... »
CANTEC DE STEA
Frunza verde de trei flori
Din talpi pana’subsuori!
Ce amar si ce durere
O! Plangere neincetata
Cu lacrami amestecata!
Iaca moartea ma desparte
Si me duce’ntr’alta parte...
Sa va rugati la tot omul
Pentru mine catre Domnul
Sa ma duca la ai drepti
Unde se duc si’ntelepti!
Sa va rugati la tot omul
Pentru mine catre Domnul
Sa ma duca intr’o lumina
Unde-i inima deplina!
Vino, taica, fratiori !
Vino, maica, suriori!
Veniti si voi copilasi
Iubitii mei ingerasi!
Veniti
veri, veniti nepoti
Si veniti vecini cu toti...
Veniti rude, doritori
Ce me vedeti c’acu mor
Si me’mpodobiti cu flori.
Auzita de la Gr. Militaru-Gorju
si cantat in zilele Craciunului
in timpul lui Cuza Voda
( Foaia populara -27 decembrie 1898 )
COLINDA (CORINDA)
Colo 'n sus spre rasarit
Stea galbina s'a ivit
Ci’i o dalba monastire.
In monastire cine-si canta?
Noua Popi, noua Dieci
Si pe atatia Patrierhi.
Slajba sfinta cine-o asculta ?..
Asculta-o maica sfanta.
Maica sfanta cu fiu sfant
Fiul plange nu mai tace
Maica nu stie ce sa face:
-
Taci fiule, taci dragule
Ca maica tie ti-a da
Doua mere , doua pere
Doua tate albe ale mele
Si ti-i juca'n san cu ele.
Fiul plange nu mai tace
Maica nu stie ce sa face:
-
Taci fiule, taci dragule
Ca maica tie ti-a da
Scaun jadetului.1)
Macaul botezului
Din scaun ai judeca
Cu macau 2) ai boteza.
( De la Filip Orofreiu din Orastie jud.
Huneidorei.
Transilvania.
Etate : 59 ani.
St.. ST. TUTESCU
1)
Jadet – judecatorul sufletelor;
2) Macau- buchetul de busuioc cu care boteaza
Popa
Optimism de Craciun
Intrebare pentru voi:
In ce an a fost scris textul urmator ?
DISTRUGEREA DATINELOR NOASTRE
„ Din an in an datinele, obiceurile credintele
noastre, lasate din batrani, isi pierd tot mai mult din consistenta lor, asa
ca, cel mult peste doua generatii nici nu se va mai pomeni de serbarile, cunoscute
– sub numele de Colinzile Craciunulul si ale Anului nou daca tot astfel vor merge lucrurile.
Astazi chiar, in ajunul acestor doua
sarbatori, doar prin mahalale si prin sate se mai pastreaza obiceiul strabun
de umbla cu colinda.
In orase, si mai cu seama prin strazile
principale,, nici nu se mai stie de acest obicei. Bogatasii inchid portile si
nu lasa,copiii, cari vin cu colinda. Cat despre Irozi,Nunta taraneasca, Steaua,
nici nu se pomeneste ca sa se mai arate prin strazile din centru (...).
E dureros de tot, ca aceste obiceiuri sa
dispara si inca intr-un mod atat de trist.
Si aceasta pierdere a conzistentei datinelor noastre, se datoreaza
fara indoiala distrugerii credintei
Mai
inainte vreme. atit orasanul cat si taranul, erau tot atat de
credincios.i Amandoi pazeau sarbatorile, amandoi se duceau duminica si sarbatoarea
la biserica, amandoi se inchinau cu aceiasi religiozitate.Dar de cand
romanul a inceput a se adapa la scoalele strainatatii, de cand a inceput sa-si
imbuibeze capul cu toate nazdravaniile panglicarilor apusului,de cand isi sacrifica tineretele pe altarul neurasteniei, de atunci si datinele
stramosesti au inceput sa se instraineze, asa ca azi feciorii bogatasilor de
alta data nici nu mai stiu de acele datine sfinte (...).”
Articolul din Foaia populara – numarul de
Craciun – 26 decembrie 1898 ( si stfel v-am dat si raspunsul la intrebare )
este semnat Un batran moldovean . Mi-a atras atentia titlul – apoi continutul
care – poate fi scris aproape cu aceleasi cuvinte si astazi. Citindu-l am fost
cuprins de un optimism nebun. Colinzile si obiceiurile de Craciun nu au
disparut inca – desi a trecut un secol si ceva de la aparitia articolului, un secol cu doua razboaie mondiale si 50 de ani de comunism care au trecut peste noi. Ele
s-au transformat, s-au laicizat, s-au comercializat ( poate erau si atunci deja
usor comerciale ? ) – dar nu au disparut. Si nu a disparut nici farmecul lor,
mereu proaspat. Asa se face ca un articol pesimist m-a incarcat de optimism : obiceiurile si datinile de Craciun
nu vor disparea din sufletului neamului nostru. Gresesc?
Felicitări de Crăciun și de Anul Nou
Pentru că tot suntem în febra sărbătorilor - și pentru că e perioada în care primim și transmitem felicitări cunoscutilor, apropiatilor sau colaboratorilor, mă rog, cam tuturor celor pe care îi cunoaștem (din pacate - în marea majoritatea a cazurilor - în format electronic) - m-am decis să caut felicitări din vremuri trecute. Fără sa neg farmecul celor de azi - nu pot să nu spun că regret timpul în care, înainte de Crăciun, primeam multe plicuri cu felicitări "pe hârtie" cu urări frumos caligrafiate, scrise de mână. Am găsit câteva felicitări din perioada interbelică în arhiva digitală a Bibliotecii Naționale. Vi le arăt și vouă:
Și o felicitare mai specială, trimisă credincioșilor de Patriarhul Nicodim al României în anul 1940:
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)
Caută pe blog:
Cele mai citite articole:
-
Un furnicar de negustori mărunți își ofereau mărfurile înghesuite în coșurile purtate pe umeri pe străzile târgurilor românești de la înc...
-
Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820 – d. 15 mai 1873) a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești...
-
Între creaturile supranaturale imaginate de poporul român, Cățelul pământului ocupă un loc aparte. De ce aparte? Pentru că, spre deosebire...
-
Barbu Lăutaru (pe numele adevărat Vasile Barbu, n.~1780 - d. 18 august 1858) a fost un celebru cântăreț și cobzar din Moldova și star...
-
" Pe când vaporaşul nostru se apropia de dealurile Turtucăii apăru, pe neașteptate întreaga panoramă a oraşului: case şi căsuţe cu ...
-
Hanul cu Tei este unul dintre puținele vechi hanuri bucureștene care – după o viață plină de glorie dar și după lungi perioade de decăder...
-
Poate că vă amuză credința românilor în farmece, descântece și blesteme . Ea era prezentă însă în conștiința populară la începutul secolulu...
-
Voi încerca să creionez profilul unei " Miss România " din perioada interbelică. Un cu totul alt tip de profil decât cel cu care s...
-
Cocoșii - ceasornicelele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenil...
-
Un loc aparte în istoria Bucureștiului îl au casele și grădinile de pe Podul Mogoșoaiei – Calea Victoriei de azi - care au aparținut lu...