De ieri și de azi: Monden

Recomandări:

Se afișează postările cu eticheta Monden. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Monden. Afișați toate postările

SONDAJ: Resemnare sau luptă… pentru dragoste

În articolul  “SONDAJ: Preferaţi viaţa la ţară sau pe cea la oraş ?” am reuşit împreună sa facem o comparaţie a preferinţelor noastre cu cele ale  cititorilor revistei “Moda nouă ilustrată” din anul 1907. Cred că rezultatul a fost unul suficient de interesant încât să merite să ne continuăm “experimentul”. Azi vă invit să răspuneti şi voi la provocatoarea întrebare pusă de  “Sylphida fată zglobie” :

“Când eşti nenorocit(ă)  în amor, este mai bine să te resemnezi sau să sari peste orice obstacol pentru a ajunge la cel iubit ?”

Nu vă veţi supăra pe mine dacă vom da şi acum  întâietate răspunsurilor domniţelor şi ale domnilor din anul 1907, nu-i aşa?...


Inimă zdrobită, Pitesti:

Având de suferit această încercare groaznică a vieţei, aş căuta a trece ori şi ce obstacol, fie el cât de îngrozitor, pentru a ajunge la ţinta unde cu gândul am plecat. Însă în cazul când ar fugi din cale-mi departe, voi renunţa, rămânând pe loc şi aşteptând’o cu speranţa că are să revie cât mai curând. Aşa’mi dicteaza inima. Aşa aş face!” (“Moda Nouă Ilustrată” – 5 septembrie 1907)


Două ţărăncuţe, Fileşti-Covurlui:

Atunci când soarta ne este a fi nenorocite în amor, e mai bine să ne resemnăm, să ne lăsăm în voia ei, căci încercând să sărim peste orice obstacol, spre a ajuge la cel iubit, adesea se întâmplă să cădem în mai mari nenorociri decât în acele ce suntem.” (“Moda Nouă Ilustrată” – 5 septembrie 1907)



Constanţa şi Orlansa, Vârfu-Câmpului:

Când se întâmplă că vreo nenorocire te desparte de iubit şi el încă te iubeşte, atunci face el tot posibilul de a fi iarăşi aproape. Dar dacă nu te iubeşte şi e mulţumit de întâmplare, e de prisos să mai înlături obstacolele şi e mult mai bine să te resemnezi” (“Moda Nouă Ilustrată” – 5 septembrie 1907)

Poeta leilor cu soţi:


Odată ce iubeşti şi eşti nenorocită,  nu’ţi rămâne altceva decăt să sari peste orice obstacol, fie el cât de greu, spre a’ţi asigura fericirea, bine înţeles dacă persoana pentru care sacrifici totul nutreşte tot acele simţăminte de iubire şi dacă e pe deplin de acord a realiza frumosul ideal: căsătoria. Dar o mică obiecţie: ce te vei face însă când persoana pe care o iubeşti nu ştie de dragostea ce tu îi păstrezi şi dacă tu eşti foarte timidă şi nu poţi a’i transmite focul ce porţi în piept? În cazul acesta cred că e mai nimerit a iubi în tăcere şi a nu te destăinui.” (“Moda Nouă Ilustrată” – 15 septembrie 1907)


D-şoarele Venera şi Tilina-şosea:

Când caracterele se aseamănă, când ochii se înţeleg, când inimile se iubesc, amorul învinge tot. Căci: Amorul nu cunoaşte nici lege, nici frică; el e fiul libertăţei.” (“Moda Nouă Ilustrată” – 15 septembrie 1907)


D-şoara Sofia Vârgolici, Vârlezi:

Înving orice mi s’ar ivi în cale, păşesc peste orice, numai să ajung la fiinţa ce o iubesc şi mă iubeşte, dar să constat următoarele: dacă acea fiinţă e demnă a iubi şi merită a fi iubită şi dacă e în stare a ţine o credinţă.” (“Moda Nouă Ilustrată” – 5 septembrie 1907)


Păunaşul codrilor, Argeş:

“(…) Şi atunci, ce rămâne de ales? Resemnarea e prea crudă, prea dureroasă. Singura salvare e a te arunca în braţele unei alte resemnări, în nepăsarea de orice s’ar întâmpla şi sărind peste orice obstacol, înfruntând orice primejdie, să alergi spre a ajunge la cel iubit. De altfel e şi prea logic: între două dureri alegi pe cea care e mai puţin dureroasă;  prin obstacolele ce ai să le treci, orice s’ar întâmpla, e mai puţin dureros decât resemnarea, e mai puţin sfâşietor decât depărtarea. Cel mult pot aduce moartea, pe care însă orice nenorocit în amor o doreşte, în lipsa altei scăpări”. (“Moda Nouă Ilustrată” – 5 septembrie 1907)


Genia, Câmpina:

Preferabil este a învinge orice obstacol ca să ajungi la cel iubit, dar mai întâi se naşte întrebarea: e posibil a ajunge la cel iubit înfrângând obstacolele? Trebue să ne gândim bine; numai în cazul când posedăm arme suficiente şi suntem sigure că vom putea învinge, numai atunci să întreprindem lupta. În caz contrariu e bine a te resemna pentru a nu deveni ridicolă.” (“Moda Nouă Ilustrată” – 25 august 1907)

Dorina, Piatra-Neamt:

Niciodată să nu te resemnezi când ţi se pare că iubitul te-a părăsit, ci să întrebuinţezi toate puterile, întăridu-ţi curajul şi speranţa prin a’ţi zice singură: << l’am iubit şi’l iubesc sincer şi tot la mine se va întoarce >>. Prin aste rânduri vreau să încurajez pe colegele mele de suferinţă, să lupte, să nu se resemneze, din contră, iubindu-l, el nu se va putea îndepărta pentru totdeauna şi cu timpul se va întoarce şi vom fi fericite, precum sunt şi eu.” (“Moda Nouă Ilustrată” – 5 septembrie 1907)


Fiul Argeşului, Piteşti:

Dacă nenorocirea în amor provine din altă parte şi nu de la acea iubită, atunci nu poţi să te resemnezi şi vine de la sine îndemnul ca să sari peste orice obstacol, iar dacă provine de la partea iubită, aceasta însemnează că n’a fost la mijloc decât o perfidie şi în loc de resemnare, urmează răzbunarea”. (“Moda Nouă Ilustrată” – 5 septembrie 1907)


O dulce călugăriţă dintr’un câmp:

Ca una care nu am avut deziluzii în viaţă, nu pot răspunde decât: dacă iubesc cu adevărat sunt în stare să înlătur orice obstacol spre a ajunge la persoana iubită. Bineînţeles dacă acea persoană tinde a corespunde exact sentimentelor mele.” (“Moda Nouă Ilustrată” – 5 septembrie 1907)




Surse: articolele apărute la rubrica “Anchetele noastre”  în revista “Moda Nouă Ilustrată” – numerele din august – septembrie 1907 – citite din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureştilor



Citește mai mult... »

SONDAJ: Preferaţi viaţa la ţară sau pe cea la oraş ?



Doamne din anul 1907
“ Potrivit unui sondaj de opinie realizat de www.deieri-deazi.blogspot.ro majoritatea românilor ar prefera să trâiască intr-un oras mare. Conform acestui studiu 37% dintre repondenţi ar opta, dacă ar avea posibilitatea, să locuiască în mediul rural, 16% ar alege sa traiasca intr-un oras mic si 45% preferă să locuiască într-un oras mare.

Aşa ar arăta o ştire din ziua de azi despre rezultatele unui sondaj de opinie cu tema “Preferaţi viaţa la ţară sau cea de la oraş şi de ce ?” (rezultatele trecute de mine sunt, deocamdată, absolut aleatoare). Şi probabil că rezultatele unui astfel de sondaj ar reflecta realitatea cu o marjă de eroare de 2-3 %. În 1907 însă, sociologia era încă abia la începuturile ei. Ştiinţa realizării sondajelor de opinie încă nu se născuse. Dar forma în care jurnalele vremii încercau să afle preferinţele cititorilor avea farmecul ei. Iar răspunsurile cititorilor cu pseudonime drăgute îşi găseau locul lor în paginile revistelor, asemeni comentariilor de azi de pe paginile reţelelor de socializare.

În timp ce selectam pentru voi răspunsurile cititorilor din anul 1907 ai  revistei “Moda nouă ilustrată” la întrebarea de la rubrica “Anchetele noastre” mi-a venit ideea să pun aceiaşi întrebare cititorilor de azi ai blogului. Şi să amestec eventualele răspunsuri de azi cu cele de la începutul secolului XX. E un joc, dar nouă ne place jocul, nu-i aşa?

Aşa s-a născut şi sondajul de azi de pe pagina blogului (stânga sus) – la care o să vă rog sa răspundeţi. Motivarea răspunsului îşi are loc foarte bine printre comentarii – pe care pe măsura ce o să le faceţi o să le “amestec” printre cele ale repondenţilor din anul 1907. Să vedem ce o să iasă...
Până atunci, să citim primele răspunsuri:

OPINII DIN 1907


Păsărica paradisului, Ploeşti, are mare plăcere de viaţa de la oraş din cauză că “e mai zgomotoasă şi te face să uiţi de toate suferinţele sufletului, pe când cea de la ţară e prea monotonă”. Totuşi, adaogă Păsărica paradisului “ai putea fi şi acolo fericit când ai avea pe lângă tine pe acel pe care îl iubeşti cu dor şi pentru care trăeşti.”

Le fe Mignon, Buzău, înclină între amândouă felurile de vieţi. La ţară îi place numai vara, căci acolo “găseşti liniştea de care eşti lipsită la oraş. Viaţa la ţară te îndeamnă mai mult la melancolie, pe când cea la oraş la mai multă ştrengărie. Amândouă felurile de viaţă au farmecul şi plăcerile lor.”


D-şoara Hortense Decis, Brăniştari (Vlaşca):

Toalete din 19o7
Dulce-i viaţa de la ţară, unde natura cu peisagiile sale pitoreşti pare că te chiamă la o viaţa nouă şi plină de fericire. Aci totul este încântător, armonios, patetic, sublim. Chiar şi mândrul “Cupidon” aci aruncă cu mai multă putere şi succes săgeţile-i amoroase, pentru că la ţară, mai mult ca oriunde, găseşti adevăratul amor: curat şi sincer. La ţară şi în timpul iernei este frumos, căci ce poate fi mai plăcut decât să vezi mici sănioare trase de cai sirepi, spintecând văzduhul în sunetul zurgăliilor atârnaţi de gâtul lor. În favoarea mea vorbesc şi doi mari poeţi ai noştri, V. Alecsandri şi Depărăţeanu: primul în pastelurile sale neîntrecute până acum şi cel de al doilea în poezia sa intitulată “Viaţa la ţară”. Unde se oglindeşte tot farmecul vieţei de la ţară.
Departe de mine oraşele cu viaţa lor zgomotoasă, dupa cum zice şi poetul:
“Şi dulce este viaţa ce curge lin, departe,
De’al omenirii zgomot, de-a ei fumuri deşarte !”



Copilul Suferinţei, Craiova, dimpotrivă, are plăcere de viaţa de la oraş, din pricina distracţiilor ce le oferă.


Veselul student, Băileşti, cumpăneşte foloasele celor două vieţi:

“… Sunt student şi’mi place patria studenţilor. Viaţa liberă şi cumpătată, traiul vesel şi chefliu, apoi oraşul cu zgomotele şi animaţia continuă, distracţia şi mediul, atăt de necesare pentru formarea de caractere mă fac să iubesc oraşul… Îmi place, mă atrage şi când sunt departe îl doresc.Dar ca preferinţă… viaşa de ţară mă atrage mai mult, fiindcă înalţă şi-mi înobilează sufletul şi găndul.
Viata la oraş e frumoasă, agitată şi utilă.
Viaţa la ţară e liniştită, idilică, sublimă.

Căci, cum a cântat Depărăţeanu:

“Acolo e fericirea
Şi iubirea
Timpului patriarchal
Viaţa ce aci s’ascunde,
Curge’unde.
Curge’n unde de cristal.”


Doamna in rochie
de toal alb
Violeta de Parma, Ploeşti, se pronunţă categoric pentru oraş:

Prefer viaţa de la oraş, pentru că aci poate cineva fi în contact cu persoane culte, după cum îi convine; pe când la ţară lucrul ăsta se schimbă: acolo nu prea are cineva de unde alege, sau dacă se găsesc persoane cu oarecare cultură, apoi nu se poate să nu găsească mai în aceiaşi măsura şi invidia, care-ţi produce cu atât mai multe dureri cu cât te învârteşti într’un loc strâmt şi’ţi e în neputinţă a găsi un mediu unde să nu dai de ochi care te privesc duşmănos.”

Bruna Aurica, Focşani, găseşte că nimic nu-i mai fermecător decât a trăi la ţară, căci:

Cu toate că te privezi, ce e drept, de a vedea lumea şi a gusta toate distracţiile ce le oferă oraşul, ce sunt acestea fără o singură seară petrecută la ţară; un apus de soare, apoi liniştea complectă influenţează atât de mult asupra spiritului încât te laşi într’o dulce uitare de sine însuţi şi ai vrea ca noaptea să continue şi să  tot stai s’asculşi concertul nesfârşit al greerilor şi lăcustelor acompaniat de cântecul din fluer al băeţilor, care îţi place mai mult decât concertul celui mai distins maestru.
Viaţa la ţară numai cel ce a petrecut-o o poate aprecia.
Să fii departe de zgomot, clevetiri şi să n-ai înainte’ţi decât câmpul frumos care-ţi farmeca vederea, liniştea desăvârşită, nu ştiu ce poate fi mai dumnezeesc.


Doamna in
rochie de postav
Nenorocita arhiducesă, Piteşti, găseşte mulţumire “departe de sgomotul asurzitor al oraşului, la ţară, unde aerul e cu mult mai curat, unde florile câmpului te îmbată cu mirosul lor şi unde păsările cântă cu mult mai frumos. Ah ! cât de mult aş dori să-mi petrec viaţa în acel colţ de rai !”


Adoratoarea mănăstirilor, Bucureşti, preferă locul unde se află acum, mănăstirea, nefiind nici la ţară nici la oraş. “Aci (la mănăstire) e tocmai bine de trăit şi mă simt cea mai fericită. De aceea mi-am ales un pseudonim conform cu cerinţele mele sufleteşti.


Două urzici din Călăraşi îşi dau cu părerea că:

Mai de preferat e viaţa la ţară, căci “decât coadă în oraş, mai bine fruntea la ţară, şi, deşi suntem orăşence, nu ne place oraşul.Aci e lux, invidie, şi, afară de asta, cheltueli mari. Noi cari ţinem la economie şi, deşi tinere, totuşi dorim a strânge bani, mai bine am dori să ne legăm viaţa cu o persoană de la ţară, tânăr cult şi cu puţini bani.”


Genio din Iaşi concluzioneză în versuri:

La ţară vreau să stau, la ţară…
Acolo văd tot rostul firii,
Şi uit că viaţa e amară
Mă’mbăt de farmecul iubirii
La ţară vreau să stau, la ţară !”



OPINII DIN 2014



Daniela Mihaela Drenea
Daniela Mihaela Drenea, Toscana: Printre prietenii mei cei mai buni era un nuc bătrân ,răcoros cu iz de poveste ,unde mă cocoțam des pt a-mi făuri vise.M-am născut la țară ,am clorofila în sânge ...Locuiesc În Italia ,într-un oraș măricel. Când simt că mă usuc, așa ca frunza toamna,dau fuga în pădure ,prind puteri și mai merg înainte o bucată de vreme. 
"Mai e puțin ,mai e un piiic "și mă voi întoarce la nucul meu bătrân ,să ne mai povestim despre viață.


EVE A Green

EVE A Green, RomaniaTânjesc după viața la țară, dar mai mult după idea de ”țară”! Adică sentimentul acela de liniște și de curgere molcomă a timpului, cu firescul ei, cu toate lucrurile plăcute pe care ni le-am închipuit, noi, orășenii de fapt! În realitate prefer un oraș boem, cu toată vâltoarea lui...




Denisa Vasile
Denisa Vasile, Argeş: eu prefer viaţa de la ţară, deoarece e mai sănătos din punct de vedere poluare şi mâncare şi e mult mai liniştită decât viaţa de la oraş.


Mădălina Radu, Bucureşti: am încercat viaţa la ţară, e grea dar frumoasă; tânjesc uneori...


Poveştile mele, Bucureşti: la ţară !!! cu ceva confort, o librărie şi un cinematograf la distanţă de vreo oră-două !

Greta Ravas


Greta Ravas, Roma: la ţară !


Dany Aura: La ţară dar cu condiţii de oraş…




Anonim: Cred că locul unde preferi să trăieşti e legat şi de temperamentul şi de aspiraţiile fiecăruia. Aşa ca şi plantele, fiecare POATE trăii în mediul caracteristic speciei. Le schimbi locul – se veştejesc. E frumoasă o vacanţă la ţară, dar nu în România, ci în ţări civilizate unde nu poţi deosebi satele de micile orăşele. Curăţenie de farmacie, şosele impecabile, şi tot confortul sec. XXI. Plus ambianţa umană – CIVILIZAŢIA în îmbrăcăminte şi relaţii sociale. Contează enorm. Nu după câteva zile să ştie toată suflarea satului cine eşti, de unde vii, ce faci, ce ai făcut, ce mănânci că… o fi romantic (in teorie) “să stai seara la portiţa, ca să-l vezi pe-al tău bădiţă”, dar nu femeile îngäăate, cu basmale negre în cap, care clevetesc permanent – că ăsta-i nivelul lor intelectual. Şi bărbaţi venind acasă pe 7 cărări şi înjurând. Şi acum, MAJORITATEA satelor din Ro este ca acum 100 de ani… poate chiar mai rău: Când te duci pe drumul mare, La plimbare, Este praf de nu te vezi. Trec, mişcând domol din coadă, Spre livadă, Ale satului cirezi. Şi te poartă sub escortă, O cohortă. De ţânţari subţiri în glas...(...) D-aia zic eu, prin urmare, Vorbă mare: Că de-acuma, să mă tai, Nu-mi mai trebuie-altă cură, În natură, Să mă duceţi cu alai !



Buga Leon
Buga Leon: Prefer viata de la tara dar asociata cu conditiile de trai zilnice de la oras, cele normale nu extreme. Linistea mormantala din mijlocul zilei calduroase de vara unde doar glasul unor pasarele, gainilor si cocosilor din gospodariile taranesti le mai auzi din când in când iti aduce remediu total din stresul cotidian de la oras, iubesc viata la tara si cred ca este mult mai morala si mai evlavioasa ca cea de la oras.



Gaby Schuster
Gabi Schuster : Oamenii doresc adesea ceea ce nu au. Orăşenii îşi doresc un sat, sătenii îşi doresc un oraş. Avem o nemulţumire adâncă. Şi este bine aşa. Ne fereşte de anchilozare.Eu nu prefer, eu locuiesc la sat la marginea pădurii şi a cerului. Dar mă bucură uriaş orice ieşire la oraş. Instinctele de vânător se trezesc, caut freamătul, diversitatea, cultura, oamenii, vâltoarea, zgomotul ... mă umplu, mă las răsfăţată, îmi pun deoparte materialul din care se fac amintiri, apoi obosesc ...
Şi mă întorc acasă mulţumită, cu un mic sentiment de vinovăţie ca după un flirt paşnic, îmi reiau liniştea şi singurătatea, întru înapoi în mănuşile care nu au apucat să se răcească. Şi zic din nou că este bine aşa ...




Dor de femeie
Dor de femeie: Eu aş prefera să locuiesc undeva la ţară pentru o mulţime de  motive, dar în primul rând pentru un mod de viaţă mai sănătos şi mai liber.



Anca: Eu aş prefera să locuiesc undeva la ţară pentru o mulţime de motive, dar în primul rând pentru un mod de viaţă mai sănătos şi mai liber.



Crina Pop

Crina Pop, Cluj Napoca: Noi ne dorim in general ce nu avem, natura umana. Daca traim la oras ne mai dorim si momente de relaxare ,visam la o casuta cu flori , verdeata, dar cat mai privat , nu neaparat intr-un sat cred eu. Ideal ar fi sa le ai pe amandoua si orasul si oaza de liniste pentru echilibrul tau.

Jurnalul unei mame: Sunt nevoita sa locuiesc in oras, insa ma visez la tara, intr-o zi frumoasa de primavara-vara, in mijlocul unei gradini de flori inmiresmate, sub o bolta de trandafiri, intr-un balansoar ori hamac, cu o carte in mana...





Sursa : numerele din 15 iulie, 25 iulie şi 5 august 1907 ale revistei “Moda nouă ilustrată” citite în Biblioteca Digitală a Bucureştilor
Citește mai mult... »

1907: În paşi de vals printre poeţi

 

Ce poate fi mai relevant pentru a afla câte ceva despre preferinţele oamenilor dintr-o anumită epocă decât un… sondaj de opinie. Despre un astfel de ”sondaje”, realizate în anul 1907, o să vă vorbesc astăzi. Nu este bineînţeles vorba despre un sondaj de opinie realizat pe un “eşantion reprezentativ” şi cu o “marjă de eroare” strict determinată. Sunt doar răspunsuri ale cititorilor revistei “Moda nouă ilustrată” la întrebările puse de redactori despre dansurile preferate sau despre poeţii citiţi cu plăcere. Opiniile, preferinţele, limbajul şi… pseudonimele cititorilor o să va intereseze şi o cred că o să vă amuze:

“Care din dansuri vă este preferabil? 

 Şi de ce?“



Blondina cu ochi verzi din Vaslui numeşte dansul ei preferat: valsul regele dansurilor şi ne mărturiseşte că nimic nu e mai plăcut decât atunci când se simte legănată de acordurile unui vals.”

Brunetele cu ochi de foc, loco: Fiind nişte pasionate valsatoare, găsim că cel mai preferabil dintre toate dansurile e valsul, căci nu eşti mai fericită decât când, cu un bun valsator, te legeni în plăcuta melodie a valsului răpitor. Noi credem că o perfectă dansatoare sau dansator nu poate prefera alt dans decât valsul, valsul şi iar valsul.”

Dolman din Medgidia: drăguţa horă, fiindcă este un adevărat dans românesc, apoi sentimentul naţional se simte de la primul pas si acord al instrumentului. Mai este şi liniştit, neobositor şi un bun prieten al sănătăţei. Nu te simţi în urma acestui dans nici cu junghiuri, nici cu ameţeli, bătăi de inimă şi apoi nu te încălzeşte aşa rău ca după serie o obositoare de vals. A dansa nu înseamnă, după mine, decât pur şi simplu ruina sănătăţii, însă o persoană pasionată după dans nu simte răul făcut precum nici pasionatul fumător nu simte otrava ce în mari cantităţi o introduce în corpul său.”

Doi ochi căprii, Caracal  se pronunţă pentru vals, căci “numai el prilejuieşte ocazia de a fi mai aproape de persoana iubită, care să te facă să simţi o senzaţie nespus de plăcută.”

Două surioare brune, Mizil adoră valsul căci:

“Ce frumos este valsul, valsul răpitor !
El ne urcă pân’la ceruri, pe scări de amor.”

Marchizul Chamery, loco: se declară şi d-sa partizan al valsului. “Cea mai mare plăcere ce o simt în viaţa mea este când cu o perfectă dansatoare mă simt legănat de fermecătoarea armonie a unui vals sublim ! Nimic nu e mai dulce decât valsul, valsul şi iar valsul Cu valsul pe buze vom muri.”

 “Pe care dintre poeţii români 

îl citiţi mai cu plăcere ?”


Gig. Heruvim, Brăila: Pe Alecsandri, căci el a ştiut să zugrăvească calitaţile românului, a contribuit la împuţinarea defectelor. Pe el, căci numai el a înţeles murmurul pârâiaşelor, cântecul păsărelelor, frumuseţea naturei. Pe Eminescu, căci el a cântat mai frumos pe coardele iubirei, el a înţeles tainele ei.”

D-şoara Mygnona, Focşani: Aduce omagii lui Eminescu pe care îl numeşte  << stea divină ce aruncă’n ţara lui lumină >>.


D. Craumois d’Aurenzio, Galaţi îşi exprimă părerea în versuri:

Lui Vlahuţă

“Cu o măiestrie ne’ntrecută,
Frânturi de vorbe tu închegi
Şi cânţi în versuri cristaline
Poema visurilor pribegi. (…)”


Două Romaşcance: Oricine simte româneşte poate aprecia în timpul generaţiei noastre pe mult adoratul şi gingaşul poet transilvănean Octavian Goga care a fost apreciat acum de curând până şi de Academia Română, dându-i cel mai mare premiu pentru versurile lui.”

D-şoara Vanilia de la Putna: “…fiecare poezie îşi are farmecul ei şi fiecare poet meritul lui. În prima linie citesc cu drag poeziile şi tot ce scrie scumpa noastra poetă Carmen Sylva, căci tot ceea ce a scris a scris cu multă simţire şi de un lirism înduioşător.
Al doilea citesc cu aceiaşi plăcere pe Vlahuţă, ale cărui poezii Din prag, Dormi în pace şi altele, având subiecte luate din viaţa zilnică, grăiesc cu putere sufletului nostru; de asemenea mă mişcă poeziile lui Eminescu şi Alecsandri. Pe a doua linie vin tinerii noştrii poeţi ale căror poezii au farmecul lor.
Concluzia e: Orişice poet îşi are meritul şi talentul său, orişice poezie farmecul ei!”

Claudius din Călăraşi se declară pentru Eminescu, fiindcă:”…el a suspinat toate tânguielile sufletului, el a rourat cu lacrimile sale visurile de dragoste ale tinereţii noastre; el a dat glas blestemului întregului neam românesc în contra neadevărului civilizaţiunii noastre. Peste aceste credinţe ale noastre, el a întins << straiele de purpură şi aur >> ale poeziei sale, el a învăluit şoaptele inimei generaţiunei noastre cu splendoarea unei forme întinerite de dansul, în care a turnat << limba veche şi înţeleaptă a cronicarilor >>”

Floare albastră, Tg. Lespezi stă în cumpănă între Eminescu, Alecsandri și Vlahuță: “Eminescu sublim… Alecsandri admirabil… Vlahuță blând, dulce… frumos. Ori de câteori citesc ceva de el, mă face să rămâi într’o reverie blândă, nesfârșit de dulce… și pare c’aș vrea ca bucata ce citesc să nu se mai sfârșească. Deci cui dau preferință? Când toți trei îmi sunt dragi și numai momentele predispoziției sufletești decid atracția către unul sau altul?”

D-șoara N.L. însă citește cu o nesfârșită plăcere pe Alexandru Macedonski,
 << marele poet al Nopților>>.

Mocăncuța, Medgidia gustă mai cu drag operele lui Coșbuc, iar acum citește cu pasiune poeziile lui Octavian Goga.

D-șoara Laura Popilian, Drăgușeni: “Sunt sigură că multe din drăgălașele cititoare ale revistei d-v. preferă a citi mai mult versurile nemuritorilor poeți Eminescu, Alecsandri, Coșbuc, Vlahuță etc. prea puține însă își vor reaminti de poeții Neculai Beldiceanu și Traian Demetrescu. Cu toate aceste, versurile lor sunt sublime, plânsul lor pentru proletari ne înalță sufletul la o melancolie divină, iar stilul lor dulce și limpede ca lacrima ne face a le îndrăgi versurile, citindu-le cât de mult, în tocmai ca melodia unui preafrumos cântec, pe care, oricât de mult am asculta-o, tot nu ne săturăm de ea niciodată. Iată de ce prefer a citi mai mult duioasele poezii ale acestor doi poeți.”


Sursa: articolele apărute în rubrica “Anchetele revistei Moda noua ilustrată” apărute în perioada ianuarie – martie 1907 – răsfoite în Biblioteca Digitală a Bucureștilor.


Citește mai mult... »

Oferte speciale de Craciun - 1906

Va dau cateva idei pentru darurile pe care urmeaza sa le faceti de Craciun celor dragi.
Doamnele si domnisoarele inteligente se vor bucura sigur daca le cumparati vestita crema de fata produsa de farmacistul Foldes Kelemen din Arad : MARGIT-CREME. Cu efect rapid si sigur de eliminare a alunitelor, pistrilor de ficat, zgrabuntelor, bubitelor,bubelor de fierbinteli si pentru alte multe necuratiri ale pielii obrazului.
Daca va grabiti, poate o mai gasiti. In decembrie 1906 cel putin sigur mai era in stoc!!!!



Sau daca doriti, doar pana la Anul Nou (1907) puteti cumpara produse ale magazinului Heinke&Brod din Viena: materiale diverse, flanel, zefir, barchend, batiste, naframi. Daca doriti sa faceti comenzi direct - nu va sfiiti.Magazinul vienez poarta corespondenta si in limba romana.


Sursa: Ravasul (aparut la Cluj) in 15.12.1906


Citește mai mult... »

Curtezane celebere (2): Zaraza – legenda fara chip

Despre Zaraza se banuieste ca a fost o curtezana de lux a Bucurestiului antebelic. Ea "avea fata aspra, buzele ca de barbat senzual si parul atat de negru si de lucios, incat de buna seama ca fusese dat cu pumni intregi de ulei de nuca. Purta o rochie verde praz, cercei baroc de strassuri si pantofi de asemenea cu strassuri sclipitoare pe catarame". Era o apariţie care tăia răsuflarea bărbaţilor şi stârnea invidia femeilor.

Bucurestiul interbelic
Se stie ca a fost marea iubire a lui Cristian Vasile – cel care canta seara de seara la localul „Vulpea Roşie“, de pe Selari - strada cunoscută pentru bordelurile sale, fiind unul dintre cele mai cunoscute și căutate locuri pentru plăcerile trupesti:

Zaraza
Cristian Vasile
Din seara în care s-au văzut pentru întâia oară, Zaraza şi Cristian Vasile şi-au trăit iubirea pătimaş, deşi ea nu obişnuia să se îndrăgostească atât de uşor. Sensibilitatea lui, trădată şi prin felul în care îşi cânta melodiile, a determinat-o pe Zaraza să cedeze şi să devină, spre mirarea tuturor, femeia unui singur bărbat – Cristian Vasile. Cuprins de gelozie, Zavaidoc a ameninţat că o să-l omoare pe rivalul lui. Cu toate astea, a renunţat la planul de a-l ucide pe Cristian Vasile, de teama de a nu fi descoperit. Sfârşitul tragic al poveştii nu a putut fi însă prevenit. În locul lui Vasile, a fost ucisă Zaraza. Autorul crimei a fost Borilă, un ţigan gelos din anturajul lui Zavaidoc, plătit să omoare. Trupul ei, însângerat, a fost găsit chiar a doua zi după crimă. Tragedia se întâmpla undeva în luna octombrie a anului 1946.

Zaraza
Cristian Vasile in anul 1932
Legenda spune că, la aflarea veştii, Cristian Vasile şi-a pierdut minţile de durere:: mai întâi, a furat din crematoriu urna cu cenuşa marii lui iubiri, după care a mâncat-o linguriţă cu linguriţă, iar apoi a încercat să se sinucidă cu terebentină, un lichid incolor, cu miros pătrunzător, extras din răşină de conifer. Din fericire, tentativa cântăreţului a eşuat, însă din acel moment nu a mai reuşit să cânte, din cauză că substanţa pe care a băut-o i-a distrus corzile vocale. Cei care au auzit legenda s-au împărţit în două tabere: cei care spun că Zaraza este doar ficţiune şi cei care cred că a existat intr-adevar o femeie care a inspirat această legendă, una dintre cele mai frumoase ale vechiului Bucuresti. Nimeni nu poate sti daca Zaraza a existat cu adevarat, dar asta nu ne impiedica sa ne inchipuim povestea de dragoste dintre frumoasa curtezana si cantaretul Cristian Vasile:

Cristian Vasile
Disc Odeon cu Zaraza
A mai ramas in memoria noastra doar tangoul celebru si legenda:

Cand apari senorita, in parc pe-nserat
Curg in juru-ti petale de crin.
Ai in ochi patimi dulci si luciri de pacat,
Si ai trupul de sarpe felin.
Gura ta e un poem de nebune dorinti,
Sanii tai un tezaur sublim.
Esti un demon din vis, care tulburi si minti,
Dar ai zambetul de heruvin.

Vreau sa-mi spui frumoasa Zaraza,
Cine te-a iubit ?
Cati au plans nebuni pentru tine,
Si cati au murit ?
Vreau sa-mi dai gura-ti dulce Zaraza,
Sa ma-mbete mereu.
De a ta sarutare Zaraza vreau sa mor si eu!

Vreau sa-mi spui frumoasa Zaraza,
Cine te-a iubit ?
Cati au plans nebuni pentru tine,
Si cati au murit ?
Vreau sa-mi dai gura-ti dulce Zaraza,

Sa ma-mbete mereu.
De a ta sarutare Zaraza vreau sa mor sï eu!


Pe aceiaşi temă:

Ana Cumpănaş sau "Femeia în roşu"

MSR Miţa Biciclista şi lumea politică



Citește mai mult... »