În alte timpuri, nu foarte de mult și nu peste tot
trecute, lăsarea toamnei peste satele, târgușoarele și peste mahalalele marilor
orașe, era vestită și de un parfum dulce și suav care se ridica de prin mai
toate curțile gospodăriilor: mirosul de bulion. Pentru că nici lelea Ioana, nici
coana Marghioala nu concepeau să le prindă iarna cu rezervele de conserve și de
murături necompletate. Și între aceste minunății de conserve făcute acasă,
bulionul ocupa poate locul cel mai important.
E drept că unele cucoane mai
simandicoase începuseră deja să folosească conservele cu bulion cumpărate de la
prăvălie (dovadă vechile reclame cu care asezonez articolul), dar gustul lor nu
se putea compara cu cel al bulionului făcut acasă, nu-i așa? Nenea
Gheorghe al Ioanei și Nea Tache, bărbatul lui Tanti Marghioala aveau și ei un
rol important în această poveste: făceau focul sub ceaunul
de aramă pus pe pirostrii și țineau de urât harnicelor lor soții în timpul
acestei importante activități. Până fierbea bunătatea de bulion citeau
gazetele, pentru că nu-i așa, trebuia să se ocupe cineva și de treburile țării:
Nașul Emil și bulionul
“De la o vreme’ncoace, consiliul comunal desfășoară o activitate intensă... pentru a schimba
numele străzilor Capitalei. Mai au avut bucureștenii un primar care avea
obiceiul botezurilor: pe răposatul Pache
Protopopescu. Acesta boteza pruncii cetățenilor de prin mahalale, asigurându’și votul tatălui finului la alegeri. (...) Dar d-lui Emil Petrescu probabil
îi sunt străine asemenea preocupări egoiste. Probabil d’sa, botezând Gabrovenii strada Franclin Buillon, nu s’a gândit la ambiția de a
deveni încetul cu încetul nașul Bucureștilor – ca Pache – ci a făcut acest gest
numai în calitate de bun părinte al Capitalei. El a vrut să reamintească gospodinelor bucureștence că acum este timpul
când trebuie să se îngrijească de... Bulion!” (“Contele
de Tekirghiol” – “Furnica” din 26 septembrie 1919).
Bulionul și monarhia
“Boala Principelui
României: Știri foarte
îngrijorătoare au circulat astă noapte despre o pretinsă evoluție înspre rău a
boalei A. S. R. Principelui (notă: Principele Ferdinand – viitorul Rege al României),
știri cari din fericire nu s'au confirmat.
Iată în adevăr fazele prin care a trecut Principele României până astă noapte
la orele 12. După plecarea MM. LL. Regele și Regina, la orele 7 seara, A. S. R. a luat o ceașcă de bulion și un
păhărel de șampanie și după câteva minute a adormit. Pe la orele 9 seara
somnul devenind cam agitat și temperatura ridicându-se la 39.3 grade, medicii
au făcut A. S. R. o baie rece de 8 grade, care a produs un bun efect asupra
Augustului pacient. Pe urmă A. S. R. a primit hrana-i obicinuită, i s'a făcut
și o injecție cu serum artificial.” (“Epoca” – 17 mai 1897).
Bulionul în Parlament
“În analele parlamentare române este fără pildă barbaria
săvârșită ieri la Cameră de către turma de
mizerabili ai guvernului. Dl. G. A. Scorțescu a fost osândit să vorbească opt
ore și jumătate fără întrerupere. Când d-sa a cerut să se suspende ședința,
cireada brută, înfruptată și îmbătată în bufetul Camerei, a răcnit într'una:
- Nu se poate!
Sub scutul parlamentarismului
terfelit se urmărea săvârșirea unei crime. Din fericire dl. deputat dr. Sculy a
intervenit tocmai din vreme ca să spună președintelui:
- Dacă nu se suspenda
ședința, Scorțescu va cădea jos ca și mort și tot sângele îi va izbucni pe nas.
Atunci președintele, îngrozit de consecințele pe care le-ar avea mișelia biroului,
a suspendat ședința numai pentru patru minute.
Dl. Scorțescu a cerut
la orele 2 suspendarea ședinței pentru o jumătate de oră, ca să se întremeze
puțin, să mănânce ceva. Turma de imbecili a început din nou să răcnească, și dl. Scorțescu a fost silit să soarbă din când
în când, în cursul discursului, o ceașcă de bulion, ca sa poată resista
duhoarei ce respirau bețivanii de Nae Stătescu, Delimarcu, Mărgăritescu, etc.”
(“Epoca”
– 22 martie 1898)
Cutiile cu bulion, limba cu sos tomat și pătlăgelele roșii umplute în reclama pentru Conservele Grivița |
Bulionul și evaziunea fiscală
“Doamna Florica Bejan
din str. Sf. Ionică 7, etaj 4, apartament 24, a fost prinsă de un inspector de control al
Municipiului că a vândut 11 putini de
brânză și cinci de bulion fără a elibera facturi. Anchetată, domnia sa a
declarat că marfa i-a fost trimisă de dl. Gh. Niculescu, proprietarul moșiei
Cornești din județul Iași. Au fost dresate actele de trimitere în judecată
contra ambilor.” (“Gazeta Municipală” –
4 iulie 1943)
Într'un cazan cu bulion
“Copilul Samuil Lazăr,
din str. Cantemir No. 28, jucându-se ieri după amiază prin curtea caselor, pe când
părinții săi fierbeau un cazan mare cu
bulion, a alunecat și a căzut în cazanul care fierbea în clocote. Opărit
peste tot corpul, într'o stare îngrijorătoare, băiatul a fost transportat de
urgență în căutarea spitalului Caritas.” (“Epoca” – 13 august 1898)
Progresul,
metalurgia și bulionul!
“O preocupare
deosebită pentru crearea și dezvoltarea gospodăriilor agricole
anexe a dovedit și conducerea uzinei “Progresul "- Brăila. Gospodăria agricolă anexă de pe lângă această întreprindere
cuprinde câteva sute de hectare de teren cultivabil, precum și o crescătorie de
porci și păsări. În afară de faptul că a asigurat nevoile de legume și
zarzavaturi ale cantinei, gospodăria
anexă a acestei uzine a livrat, anul trecut, altor întreprinderi metalurgice însemnate
cantități de bulion și chiar unele legume. Ce însemnătate deosebită au
gospodăriile agricole anexe pentru aprovizionarea cantinelor, reiese de
asemenea din faptul că, anul trecut, gospodăria anexă a fabricii de confecții “Gh.
Gheorghiu-Dej" din București a asigurat 90% din legumele și
zarzavaturile necesare cantinei, dând, printre altele, 3600 kg. pastă de bulion, 28 tone ceapă, 18 tone praz, 31 tone
varză, 3800 kg. morcovi și altele.” (“Scânteia” – 6 august
1953)
Rețete de bulion (prepararea bulionului)
Nu
pot să închei fără să îmi arunc privirile prin carnețelul cu rețete
al străbunicii:
Prepararea bulionului
“Când gospodarul întreprinde singur cultura
de roșii, le culege pentru a le preface în bulion atunci când sunt bine coapte;
în cazul că este nevoit a le cumpăra de pe piață se ia bine seama a nu fi din
acelea culese crude și coapte la soare, știut fiind că acestea sunt mai
întotdeauna acre și din ele nu se obține decât un bulion prea acru și lesne
supus stricăciunei.
Aprovizionați de roșiile cele mai bune să iau și se spală
bine în apă rece de tot pământul ce s'ar afla pe ele, curățindu-se totodată și
codițele ce ar mai fi rămas din timpul culesului. E de dorit ca cele ce se
spală să se pună pe o leasă de nuiele (leațuri) spre a se scurge
mai ușor ele de apă. După aceasta se ia una câte una de se rupe cu mâna sau se
taie cu cuțitul în bucăți punându-se în un cazan bine spoit și pregătit anume
pentru fiertul bulionului.
Cazanul plin cu pătlăgele astfel sfărmate se așează
pe mașina de fiert sau pe pirostrii, dându-se foc treptat până când începe a
fierbe, având grijă a se mesteca din când în când cu un melesteu de lemn spre a
nu se arde pe fund. După un timp oarecare când se crede că prin fierbere o
parte din apă s'a evaporat și pătlăgelele s'au muiat bine, se ia cazanul de pe
foc și să deșartă în un ciubăr (butoi) de lemn, după care apoi iarăși să umple
cu pătlăgele sdrobite spre a continua fiertul; iar fiertura ce am deșertat-o
în ciubăr (butoi) o trecem treptat prin sită alegând semințele și toate
resturile de codițe ce au mai fost rămase; iar lichidul astfel dobândit se pune
la sticle (borcane) pe care le astupăm ermetic cu hârtie pergament, așezându-le
apoi în un cazan pe fundul căruia vom așeza un strat de paie, așezându-le vom
pune paie și printre sticle (borcane).
După aceasta umplem golul ce ar mai fi
în cazan cu apă rece și îl punem la fiert pe o mașină sau pirostrii, unde
treptat facem foc până când observăm că din lichidul așezat în sticle (borcane)
să ridică un fel de beșicuță în sus. Operațiunea fiind gata se ia cazanul de pe
foc cu sticle cu tot și se lasă a se răci, după care se scot sticlele, se șterg
bine și se pun la păstrare în o magazie nu prea călduroasă, ci cu o
temperatură intre 0—5 grade. Nu se va pierde din vedere ca sticlele (borcanele)
cât timp se țin la fiert să fie încontinuu acoperite cu o cârpă udă spre a nu
se usca prea tare hârtia de pergament și să plesnească.” (“Cultura Poporului”
-7 februarie 1926)
Tomate à l'Italienne
“Luăm capacul la 6 pătlăgele frumoase, tari și de mărime
mijlocie; le golim fără să le spargem,
le umplem cu orez fiert în bulion și amestecăm cu piureul ce am făcut din
carnea tomatelor. Le punem pe o farfurie ce merge la cuptor și le lăsăm să
se coacă încet. Când sunt gata acoperim
pe fiecare cu sos tomat dar sobru și presărăm pe fiecare puțin pătrunjel
tocat.”
(“Ilustrațiunea Română“ – 25 iulie 1929)
Rasol de găină cu sos de bulion
“Măsuri: jumătate de pahar de bulion (pătlăgele fierte), jumătate ceapă, 1 lingură făină, 2 linguri grăsime, 2
linguri zahăr.
Prepararea: Punem grăsimea să se încingă,
apoi adăugăm făina și o lăsăm să se prăjească puțin. Când are o culoare
gălbuie, punem ceapa tăiată mărunt, iar când ceapa s’a prăjit, stingem cu bulion și
puțină zeamă de supă sau apă caldă, ca să căpătăm un sos pe care îl lăsăm să
fiarbă foarte bine. La urmă adăugăm zahăr după gust și servim cu găină fiartă
și tăiată bucăți, rămasă de la supă.” (“Transilvania” –
mai-iunie 1936)
Vai, asta cu tonele de praz m-a dat gata! dar pe vremea lui Gigi Dej orice era posibil ...cornul abundentei, nu altceva! ;)
RăspundețiȘtergereCat de brutala e diferenta fata de articolele publicate cu doar cativa ani inantea celui cu... praz! :)
Ștergerefoarte interesante articolele,nici nu m-as fi gandit ca se poate scrie atata despre bulion
RăspundețiȘtergereDoar atât a rămas după ce am sortat materialele adunate... :)
ȘtergereNu pot argumenta clar , dar din ce-mi amintesc de prin carti , cred ca in vest bulionul insemna altceva decat un concentrat de sos de rosii. Cred ca era un concentrat de supa de carne...De aici obiceiul de a da bolnavilor acest ,,bulion''
RăspundețiȘtergereIntr-adevar, bulion se numeau si supele foarte concentrate de carne folosite in scop medicinal.
ȘtergerePe partea cealaltă se deschid mustăriile!
RăspundețiȘtergereNoroc!
Dar un pahar de vodca rece cu bulion ce are? Noroc... :)
ȘtergereBine venite rețetele străbunicii! Foarte frumos articol.
RăspundețiȘtergereStrăbunica le știa pe toate, nu-i așa? :)
Ștergere