Moşii cei mari ai Rusaliilor


Zilele de Rusalii sunt sărbătorile care încheie ciclul marilor sărbători domnești începute odată cu Floriile. Sunt trei zile de sărbătoare, fiecare dintre ele cu o altă semnificaţie:
- Sâmbăta dinaintea Rusaliilor – numită Moşii cei mari, Moşii Rusaliior sau Moşii de vară – este una dintre cele mai importante momente ale cultului morţilor din calendarul popular.
Duminica de Rusalii, numită şi Duminica mare sau Duminica cinzecimii (fiind sărbătorită la 50 de zile dupa Paşti)  este ziua în care comunitatea creştină sărbătoreşte Pogorârea Sfântului Duh fiind considerată şi ziua de  naştere a bisericii.
Lunea de după Duminica Mare este cea a sărbătorii populare cu origini precreştine a Rusaliilor, timpul în care ielele sau rusaliile “joacă pe la puţuri, fântăni, cruci, răspântii, poiene” şi “fac răutăţi de tot felul pe lume”.

MOŞII DE VARĂ

Conform rânduielilor creştine, în zilele de sâmbătă “se dă pretutindeni de pomană pentru sufletele morţilor, care pomană poate consta din mâncare, băutură, haine de purtat şi altele(…). Rugăciuni pentru mântuirea sufletelor lor de păcate se pot face şi în alte zile, dar pomana cea mai bine primită de Dumnezeu este cea făcută în ziua sâmbetei.” Dintre toate zilele de sâmbătă de peste an, există în popor credinţa că “ziua cea mai nimerită pentru facerea pomenilor şi pomenirilor este  Sâmbăta Duminicii mari, numită şi Moşii Duminicii mari, Moşii Rusaliilor, Moşii de Rusalii sau, mai peste tot locul, Moşii cei mari sau Moşii de vară.” 
În aproape toate regiunile ţării se păstrează obiceiul de a se da de pomană vase de lut sau de porţelan, căni sau străchini de lemn împodobite cu flori şi umplute cu fructe, lapte, vin sau apă. Oalele, ulcelele, cănile şi sticlele se dau de obicei pline cu vin, iar cine n’are le poate umplea şi cu apă. Cofele şi toate celelalte vase sunt împodobite pe la gură cu cununi de flori, de trandafiri mai ales, dacă sunt înfloriţi în această vreme. Printre florile înşirate pe aţă se pun şi roşcove, smochine, covrigi şi altele cumpărate toate din târg. Străchinile, talgerile, castroanele şi farfuriile se dau pline cu bucate. Aceste bucate sunt de obicei felurite soiuri de zamă sau zeamă de pasăre, purcel sau miel, cu tăieţei, orez şi altele. Farfuriile late sau întinse sunt mai ales duse umplute cu meşniţă sau orez fiert în lapte. Toate aceste lucruri care se duc a fi împărţite se numesc moşi.
O gospodină duce moşi pe la toate neamurile şi toţi vecinii, şi primeşte iarăsi moşi de la toţi aceştia. Cu acest prilej, se strâng atât de multe vase, încât rar gospodar care îşi mai cumpără altele din târg pentru nevoile casei.” Cel care dădea de pomană spunea: ‹‹  Pe lumea asta ţie, pe cealaltă, mie ! ››. Cel care primea răspundea: ‹‹ Bogdaproste ! ›› sau ‹‹ Domnul primească! ››".
Prin Oltenia, de Moşii de vară, era obiceiul ca femeile să meargă în cimitir şi să îşi plângă morţii, pentru că în această zi “păcătoşii se trimit din nou în munca iadului”. Prin Bucovina exista credinţa “că nu e bine ca cineva să mănânce până ce nu dă mai întâi de pomană, pentru ca în această zi se împărtăşesc cu sfintele taine toţi morţii şi dacă unul din neamul celor morţi mănâncă, atunci cei morţi din neamul lui nu se pot cuminica”. Prin zona Câmpulungului (Argeş) era “datina ca nănaşii să trimita finilor si mai ales celor de botez, încă şi câte o junincă dimpreună cu toate ce e nevoie la o vacă de lapte precum doniţă, satişcă şi strecurătoare.” Un alt obicei interesant se întâlnea prin unele părţi din Moldova: “cei care în toamna trecută s’au îngijit şi au dat de pomană între altele şi o masă încărcată cu tot soiul de bucate şi colaci, acum, la moşii aceştia, ei se duc să umple acea masă. Această datină se numeşte umplutul meselor. Gospodina care a dat de pomană o masă plină cu vase, merge acum cu bucate şi umple acele vase, tot pe masa dată.” 
Prin Ţara Românească în această perioadă se ţinea Târgul Moşilor, “care se începe luni şi durează până sâmbăta înainte de Rusalii, adică o săptămână întreagă.”  Târgul moşilor, care era un prilej pentru târguieli şi pentru distracţii de tot felul,  “s’a născut din târgul unde se desfăceau odată numai cele trebuincioase pentru Moşii Rusaliilor”. Cel mai cunoscut dintre aceste târguri organizate de Moşi  a fost până în perioada interbelică cel care se ţinea în Bucureşti. în celebrul bâlci organizat în săptămâna Rusaliilor  mergeau  mai ales mahalagi şi târgoveţi – dar şi burghezi -  pentru a colinda vestitele “ţuicării cu adevărata zeamă de prune adusă de la munte”- numită şi „zăpăceală” . Era locul în care copiii mâncau floricele şi “îşi sglâmboiau ochi în toate părţile şi nu se mai săturau privind la „Vasilache” sau la diferiţi comedianţi care se arătau la circuri cu „renume mondiale” şi în special la panorama lui Braun care avea toate minunăţiile pământului.” (citeşte şi “Piticul din Bâlciul Moşilor”)

Sursa informaţiilor şi a citatelor: studiul etnografic “Sărbătorile de vară la români” semnat de Tudor Pamfile – publicat de Librariile Socec&Co. în anul 1910.

Citește și: Duminica Mare a Rusaliilor 

6 comentarii :

  1. Interesant! Si... de ‹‹ Bogdaproste ! ›› stiam, e foarte raspandit, dar de ‹‹ Pe lumea asta ţie, pe cealaltă, mie ! ›› inca nu aflasem; chiar nu am auzit pe nimeni spunand asta. Dar e de retinut!

    RăspundețiȘtergere
  2. Tot referitor la datul de pomană românii mai au o vorbă: "Cine dă, lui îşi dă ! "
    Te mai astept pe blog, Clara.

    RăspundețiȘtergere
  3. Inca un articol, drag sufletului fiecaruia dintre noi!
    Multumesc si eu!

    RăspundețiȘtergere
  4. Inca un articol, drag sufletului fiecaruia dintre noi!
    Multumesc si eu!

    RăspundețiȘtergere
  5. Hai sä completez frumoasa expunere despre Rusalii, cu cele scrise de Gh. Ceauşeanu in cartea sa: “Superstiţile poporului român” (2005)
    - La Rusalii nu e bine să te sui pe vârfurile dealurilor că te pocesc Ielele
    - Din Ciclul de Simbolizări a morţii Soarelui (iarna) şi ale învierii lui (primăvara), face parte şi obiceiul Căluşarilor de a-şi îngropa „Capra” la sfârşitul jocului, şi de a o dezgropa tocmai primăvara, la Rusalii – când încep iarăşi jocul. „Capra” se îngroapă într-o poiană – după ce a fost înfăşurată cu pelin şi usturoi, făcându-i-se pogribanie în toată regula cu plângere şi văicăreli
    - În noaptea de Joi Mari la revărsatul zorilor, se duc femeile din Banat la mormint; alţii, acasă în „alvie” – curte, aprind morţilor focurile numite „Focurele”, Luminiciche, ori Luminuşe, făcând pentru tot mortul din familie o luminicică, sau anumind (menind) mai mulţi morţi la o lumină. Cu această ocazie se sacrifică, adică se dau de pomană colaci, copiilor săraci, ce vin spre a se încălzi la „luminiciche”. Colacii aceştia se numesc „sâmbicioare”. Cu colacul se dă şi o lumină (lumânare), împreună cu o olcuţă (ulcică, ulcea) de apă, alţii dau şi vin, menind colacul moşului cutare, spunând şi numele celui mort din familie. Luminicichile se fac numai cu surcele de alun sau de boz uscat, care se frâng nu se taie.
    Matroana familiei care tămâiază morţii, îşi face Luminicichile la mormânt. Ea strigă sufletele morţilor pe nume, zicând:
    „Sculaţi, sculaţi
    Şi acasă haidaţi”

    Acestea sunt doar câteva DETALII despre tradiţile (superstiţile) poporului nostru, la Rusalii.

    Avem o mitologie foarte bogată, cinste acelora care îşi dedică viaţa întreagă pentru a o consemna în cărţi, pentru a nu intra în uitare. Amintesc un nume contemporan de MARE PRESTIGIU – Prof. Dr. ION GHINOIU, fost secretar al Institutului de Etnografie şi Folclor Constantin Brăiloiu, care, pe lângă o sumedenie de cărţi de etnografie şi folclor, a organizat şi condus realizarea unei culegeri UNICE IN LUME, respectiv ATLASUL ETNOGRAFIC ROMÂN, în care, în 5 volume - ALBUM de dimensiuni impresionante, a făcut o sinteză a zeci de mii de fişe de chestionar, completate de localnicii din toate regiunile României, o bună parte dintre ele culese personal în decenii de viaţă, petrecute umblând prin ţară şi studiind la faţa locului tradiţile poporului nostru. Atlas în care se dezbat pe larg nu numai tradiţile dar şi portul popular, miturile, basmele, şi foarte multe altele, lucrare care este înscrisă în Patrimoniul Culturii Universale.
    Cinste lui, pasiunii şi dragostei pentru folclorul nostru românesc căruia i-a dedicat întreaga sa viaţă, pentru a-l consemna, a-l menţine mereu viu, înfruntând timpul şi uitarea !

    RăspundețiȘtergere
  6. Ca de obicei complete si interesante comentariile tale, Anonimule! Iti multumesc si te mai astept pe blog. Citeste si:

    http://deieri-deazi.blogspot.ro/2015/05/duminica-mare-rusaliilor.html

    RăspundețiȘtergere