
- Sâmbăta
dinaintea Rusaliilor – numită Moşii
cei mari, Moşii Rusaliior sau Moşii de vară –
este una dintre cele mai importante momente ale cultului morţilor din
calendarul popular.
- Duminica
de Rusalii, numită şi Duminica mare sau Duminica cinzecimii (fiind
sărbătorită la 50 de zile dupa Paşti) este ziua în care comunitatea
creştină sărbătoreşte Pogorârea Sfântului Duh fiind considerată şi ziua
de naştere a bisericii.
- Lunea
de după Duminica Mare este cea a sărbătorii populare cu origini
precreştine a Rusaliilor, timpul în care ielele sau rusaliile “joacă pe la
puţuri, fântăni, cruci, răspântii, poiene” şi “fac răutăţi de tot felul pe lume”.
MOŞII DE VARĂ

Conform
rânduielilor creştine, în zilele de sâmbătă “se dă pretutindeni de pomană
pentru sufletele morţilor, care pomană poate consta din mâncare, băutură, haine
de purtat şi altele(…). Rugăciuni pentru mântuirea sufletelor lor de păcate se
pot face şi în alte zile, dar pomana cea mai bine primită de Dumnezeu este cea
făcută în ziua sâmbetei.” Dintre toate zilele de sâmbătă de peste an, există în
popor credinţa că “ziua cea mai nimerită pentru facerea pomenilor şi
pomenirilor este Sâmbăta Duminicii mari, numită şi Moşii Duminicii mari,
Moşii Rusaliilor, Moşii de Rusalii sau, mai peste tot locul, Moşii cei mari sau
Moşii de vară.”
În
aproape toate regiunile ţării se păstrează obiceiul de a se da de pomană vase
de lut sau de porţelan, căni sau străchini de lemn împodobite cu flori şi
umplute cu fructe, lapte, vin sau apă. “Oalele,
ulcelele, cănile şi sticlele se dau de obicei pline cu vin, iar cine n’are le
poate umplea şi cu apă. Cofele
şi toate celelalte vase sunt împodobite pe la gură cu cununi de flori, de
trandafiri mai ales, dacă sunt înfloriţi în această vreme. Printre florile
înşirate pe aţă se pun şi roşcove, smochine, covrigi şi altele cumpărate toate
din târg. Străchinile, talgerile, castroanele şi farfuriile se dau pline
cu bucate. Aceste bucate sunt de obicei felurite soiuri de zamă sau zeamă de
pasăre, purcel sau miel, cu tăieţei, orez şi altele. Farfuriile late sau
întinse sunt mai ales duse umplute cu meşniţă sau orez fiert în lapte. Toate
aceste lucruri care se duc a fi împărţite se numesc moşi.
O
gospodină duce moşi pe la toate neamurile şi toţi vecinii, şi primeşte iarăsi
moşi de la toţi aceştia. Cu acest prilej, se strâng atât de multe vase, încât
rar gospodar care îşi mai cumpără altele din târg pentru nevoile casei.” Cel
care dădea de pomană spunea: ‹‹ Pe lumea asta ţie, pe cealaltă, mie
! ››. Cel care primea răspundea: ‹‹ Bogdaproste ! ›› sau ‹‹ Domnul
primească! ››".

Prin
Ţara Românească în această perioadă se ţinea Târgul Moşilor, “care se
începe luni şi durează până sâmbăta înainte de Rusalii, adică o săptămână
întreagă.” Târgul moşilor, care era un prilej pentru târguieli şi pentru
distracţii de tot felul, “s’a născut din târgul unde se desfăceau odată
numai cele trebuincioase pentru Moşii Rusaliilor”. Cel
mai cunoscut dintre aceste târguri organizate de Moşi a fost până în
perioada interbelică cel care se ţinea în Bucureşti. în celebrul bâlci
organizat în săptămâna Rusaliilor mergeau mai ales mahalagi şi
târgoveţi – dar şi burghezi - pentru a colinda vestitele “ţuicării cu
adevărata zeamă de prune adusă de la munte”- numită şi „zăpăceală” . Era
locul în care copiii mâncau floricele şi “îşi sglâmboiau ochi în toate părţile
şi nu se mai săturau privind la „Vasilache” sau la diferiţi
comedianţi care se arătau la circuri cu „renume mondiale” şi în
special la panorama lui Braun care avea toate minunăţiile pământului.”
(citeşte şi “Piticul
din Bâlciul Moşilor”)
Sursa
informaţiilor şi a citatelor: studiul etnografic “Sărbătorile
de vară la români” semnat de Tudor Pamfile – publicat de Librariile
Socec&Co. în anul 1910.
Citește și: Duminica Mare a Rusaliilor
Interesant! Si... de ‹‹ Bogdaproste ! ›› stiam, e foarte raspandit, dar de ‹‹ Pe lumea asta ţie, pe cealaltă, mie ! ›› inca nu aflasem; chiar nu am auzit pe nimeni spunand asta. Dar e de retinut!
RăspundețiȘtergereTot referitor la datul de pomană românii mai au o vorbă: "Cine dă, lui îşi dă ! "
RăspundețiȘtergereTe mai astept pe blog, Clara.
Inca un articol, drag sufletului fiecaruia dintre noi!
RăspundețiȘtergereMultumesc si eu!
Inca un articol, drag sufletului fiecaruia dintre noi!
RăspundețiȘtergereMultumesc si eu!
Hai sä completez frumoasa expunere despre Rusalii, cu cele scrise de Gh. Ceauşeanu in cartea sa: “Superstiţile poporului român” (2005)
RăspundețiȘtergere- La Rusalii nu e bine să te sui pe vârfurile dealurilor că te pocesc Ielele
- Din Ciclul de Simbolizări a morţii Soarelui (iarna) şi ale învierii lui (primăvara), face parte şi obiceiul Căluşarilor de a-şi îngropa „Capra” la sfârşitul jocului, şi de a o dezgropa tocmai primăvara, la Rusalii – când încep iarăşi jocul. „Capra” se îngroapă într-o poiană – după ce a fost înfăşurată cu pelin şi usturoi, făcându-i-se pogribanie în toată regula cu plângere şi văicăreli
- În noaptea de Joi Mari la revărsatul zorilor, se duc femeile din Banat la mormint; alţii, acasă în „alvie” – curte, aprind morţilor focurile numite „Focurele”, Luminiciche, ori Luminuşe, făcând pentru tot mortul din familie o luminicică, sau anumind (menind) mai mulţi morţi la o lumină. Cu această ocazie se sacrifică, adică se dau de pomană colaci, copiilor săraci, ce vin spre a se încălzi la „luminiciche”. Colacii aceştia se numesc „sâmbicioare”. Cu colacul se dă şi o lumină (lumânare), împreună cu o olcuţă (ulcică, ulcea) de apă, alţii dau şi vin, menind colacul moşului cutare, spunând şi numele celui mort din familie. Luminicichile se fac numai cu surcele de alun sau de boz uscat, care se frâng nu se taie.
Matroana familiei care tămâiază morţii, îşi face Luminicichile la mormânt. Ea strigă sufletele morţilor pe nume, zicând:
„Sculaţi, sculaţi
Şi acasă haidaţi”
Acestea sunt doar câteva DETALII despre tradiţile (superstiţile) poporului nostru, la Rusalii.
Avem o mitologie foarte bogată, cinste acelora care îşi dedică viaţa întreagă pentru a o consemna în cărţi, pentru a nu intra în uitare. Amintesc un nume contemporan de MARE PRESTIGIU – Prof. Dr. ION GHINOIU, fost secretar al Institutului de Etnografie şi Folclor Constantin Brăiloiu, care, pe lângă o sumedenie de cărţi de etnografie şi folclor, a organizat şi condus realizarea unei culegeri UNICE IN LUME, respectiv ATLASUL ETNOGRAFIC ROMÂN, în care, în 5 volume - ALBUM de dimensiuni impresionante, a făcut o sinteză a zeci de mii de fişe de chestionar, completate de localnicii din toate regiunile României, o bună parte dintre ele culese personal în decenii de viaţă, petrecute umblând prin ţară şi studiind la faţa locului tradiţile poporului nostru. Atlas în care se dezbat pe larg nu numai tradiţile dar şi portul popular, miturile, basmele, şi foarte multe altele, lucrare care este înscrisă în Patrimoniul Culturii Universale.
Cinste lui, pasiunii şi dragostei pentru folclorul nostru românesc căruia i-a dedicat întreaga sa viaţă, pentru a-l consemna, a-l menţine mereu viu, înfruntând timpul şi uitarea !
Ca de obicei complete si interesante comentariile tale, Anonimule! Iti multumesc si te mai astept pe blog. Citeste si:
RăspundețiȘtergerehttp://deieri-deazi.blogspot.ro/2015/05/duminica-mare-rusaliilor.html