Despre dame cochete în… cuplete

O seară în Bucureștiul de la sfârşitul secolului XIX – așa cum o vedea Eduard Marbeau – reporter al ziarului „Correspondent” din Paris – 1881: „Seara oraşul se însufleţeşte din nou, mulțimea se adună prin cafenelele sau grădinile cu muzică unde se aud cântate mai toate ariile operetelor sau canţonetelor ce fac vâlvă la Paris... În mulțimea aceia pot fi văzuţi tinerii ofiţeri ai armatei româneşti cu piepturile împodobite cu decoraţii şi medalii, ca ale unor veterani.”

Terasa Oteteleşanu
Bucureștenii își petreceau serile toride de vară la Grădina Racşa (în spatele Universităţii de azi) sau la Stavri, la Casinoul Austro-Ungar (pe locul în care mai târziu se va construi Palatul Ministerului Afacerilor Interne) sau la Orfeu (pe strada Câmpineanu), la vestitul Union – făcut celebru de marele  Caragiale - sau în grădina de vară a teatrului Jigniţa (din strada Negru Vodă). Publicul bucureștean se delecta cu acest gen de teatru stând la masă cu o halbă de bere în faţă şi cu un pumn de alune prăjite alături, fiindcă... ”era mai comod şi lăsa loc de petrecere în aer liber.” Tot pentru muzică şi petrecere se adunau bucureştenii în grădinile fabricilor de bere Luther sau Oppler. Ascultau muzică și consumau „bere proaspătă, cu kremwurşti, cu șuncă, cu unt şi ridichi”. ( “Bucureştii vechiului regat” – George Costescu – 1944).



Imaginea acestor grădini care însufleţeau viaţa Bucureştiului de la începutul secolului trecut nu este însă completă dacă nu adaugăm un “ingredient”  important: cupletul. Pentru că în afară de mititei, de halba de bere şi de alunele prăjite, "acel ceva..." care dădea cu adevărat farmec unei seri petrecute la… terasă erau cupletele vesele cântate de marii artişti ai vremii:


Ionescu în vilegiatură:
 Iată-mă în sfârşit în sânul naturii !
CÂNTECUL MIŢEI  TIRBUŞON

(cântat de d-na L. Brezeanu pe
aria romanţei „Luna ştie...”)

Miţa ştie, dar nu spune
Multe taine de amor
Petrecute şi uitate
În tăcerea nopţilor.

   Miţa ştie că la dânsa
   Vin şi oameni însuraţi,
   Senatori, chiar foşti miniştri
   Vin ca să... Dar n’o să aflaţi.

Miţa ştie cum cei care
Bietul Stat la cale pun
Sunt ridicoli când... Cer scuze
Imposibil să vă spun.

   Miţa ştie câte drame
   În familii se petrec
   Bând şampanie cu Miţa
   Mulţi rămas-au... extra-sec!

Miţa ştie ce divorţuri
Zilnic sunt la Tribunal,
Câte căsnicii ea face
Să sfârşească în scandal.

   Miţa ştie cum minorii
   Pentru-o sută dau cinci mii
   Şi cum unii mai besmetici
   Comit chiar plastografii.

Miţa ştie chiar cucoane
Măritate şi cu rost,
Ce, ca nişte Tirbuşoane,
Prin hoteluri noapte-au fost.

   Căci sunt dame prea cochete,
   Cu jour-fix şi cu salon
   Ce spre-aşi face toalete
   Fac ca Miţa Tirbuşon.

Dar de Miţa n-aibe frică
Cei căzuţi în aşa hal,
Ea nu va spune nimica...
E... secret profesional.

   Miţa ştie, dar nu spune,
   D’aia are bani buluc,
   Toalete, cai de curse,
   Echipaj cu cauciuc.

Şi mai are Miţa blonda
Un puţ mare cu petrol;
Cine-i  însă cel cu sonda,
Miţa … nu-l va da de gol.

(Cyrano  – “Furnica”
 4 septembrie 1905)


- Ascultă bărbate: dacă azi luaţi leafa,
 diseară mergem la teatru, la gradină…
- Dar dacă nu ne-o dă ?
- Atunci… mă duc singură !
FILOZOFIA  LUI
 CHIMIŢĂ  GIUGIUC

(cuplete din orereta
 „Doctorul damelor”
cântate pe aria 
"Blând ca chipul Aurorei") 

Nu vă bănuiţi nevasta
N’ontrebaţi pe unde a fost
Fiţi încrezători şi basta
Barb’albastră-a fost un prost.

Şi nu scotociţi odaia,
Pe sub pat sau prin dulap;
Dacă vă e frică... de aia
Pipăiţi-vă la cap.

Dacă vezi că ea primeşte
Vreun bilet, mai bine zău
Ca să taci chitic ca peşte
Şi nu-ţi face sânge rău.

În zadar o-nchizi cu cheia
Sau o spionezi gelos;
Când o vrea şi-o vrea femeia
Nu te scapă nici Kristos !

(Tarascon  – “Furnica”

 octombrie  1905)


- Madam Ionescu, o mică întrebare indiscretă:
 crezi în dragoste ?
- Da…. Înainte de a mă mărita credeam.
- Dar acum ?
- Acum cred ca şi în Dumnezeu:
 există dar nu l-am văzut niciodată !
CUPLETE DIN  „ZOZO”

(Cântate de simpaticul artist
Niculescu-Buzău în piesa
„Zozo” – marele succes de la
Grădina Ambasadori)

Ea se numea, fetiţa,
Anica sai Mariţa.
(nu e mai mult de-un an).
Când fu lăsată-n lume,
Văzu că acest nume
Nu face nici un ban.
Şi-a spus atuncea Zozo,
Că e mai ‹‹ comme il faut ››
Mai ‹‹ chic ››, mai ‹‹ olio-lio ››!
Lilly, Mimy, Margot,
Sunt get-beget din Popa Nan.

Azi damele cinstite
Consum’ răbdări prăjite
Şi poartă rochii vechi.
Zozo şi alte tize
Au rochii de marchize,
Briliante în urechi.
Muscali au cu galoş
Şi pălărie ‹‹ cloche ››;
Se îmbulzesc gomoşi,
Clienţi minori sau moşi,
N-au timp ! vorba lui Caltaboş.

Zozo e o fetiţă,
Ce nu are mamiţă;
Cu ea ai avantaj:
Orfană fiind n’ai soacră,
Să-ţi facă viaţa acră,
Buclucuri şi tapaj.
De pildă soacra mea
E-o ciumă, o belea,
Când zic eu ‹‹ hăis ››, ea ‹‹ cea ››.
Pe-un an leafa mi-aş da
Cu dracul s’o pot mărita.

Mai ieri, la o serbare,
Un domn din lumea mare,
La Cazino’n salon,
Dansă fără de jenă
Cu Miţa Tirbuşon.
O mască Miţ’avea,
Nimeni n’o cunoştea;
Dar, când şi-a ridicat
Piciorul ei cambrat,
Că-i ... Miţa toţi au constatat!

(Jorj Delamizil  – “Furnica”
 28 iunie 1907 )


10 comentarii :

  1. Haioase si inca actuale, pe ici pe colo...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, haioase şi de actualitate ....

    RăspundețiȘtergere
  3. Ehei, frumoase cuplete si unele, valabile şi-n ziua de azi.
    Ce mai vremuri, pentru oamenii din acea perioadă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mititei, o halbă de bere, alune prăjite și o scenă pe care se cântă cuplete. Ce poate fi mai frumos? :)

      Ștergere
  4. Cata veselie ! Ce vremuri faine !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Terasele si cupletele de altadata, nu-i asa? :)

      Ștergere