Viaţa ca o glumă

Am “cules” pentru voi câteva versuri vesele care dovedesc – dacă mai era nevoie - că nimic nu e nou sub soare. “Alte măşti, aceiaşi piesă…” cum s-ar zice. Versurile sunt semnate “Nicodem” (pseudonim al ziaristului şi publicistului Dumitru Marinescu-Marion !?) şi sunt publicate în anul 1894 de suplimentul literar al ziarului “Universul”:

Pe brânci !

Universul literar 13 (25) iunie 1894

Pe brânci !... Cu toţii dau pe brânci,
Se svârcolesc şi se aruncă,
Să dea mai iute de Cuptor,
Să scape de atâta muncă...

Pe brânci şcolarii se muncesc,
Învaţă până'i bate sfântul,
Şi dau examene pe rând,
Le dau - de merge la toţi untul...

Şi profesorii sunt în zor,
Muncesc pe brânci, pân'la sudoare,
Şi trec, şi lasă repetenţi
Aşa, cum lor li se năzare...

Şi magistraţii dau pe brânci
De'i trec sudori şi reci şi dese,
Muncesc, - ce-aşi vrea şi eu munci-,
Ş'amână 'n toamnă la procese...

Şi'n ministere dau pe brânci,
Slujbaşii toţi muncesc în grabă,
Ca să sfârşească, bine-rău,
Ce au de muncă şi de treabă...

Şi toţi, cu toţii'n Cireşar,
Muncesc cu zor şi cu speranţă,
Muncesc pe brânci de'i trec sudori,
Să intre iute în vacanţă...

Şi toţi, cu toţii gălbejiţi
Brăzdaţi la chip, brăzdaţi pe frunte,
Să se'ntremeze vor pleca
La cer şi aer, pe la munte...

Sau se vor duce pe la băi,
La băi de ape minerale,
Cei scrufuloşi, cei of !... ticoşi,
Sau cei ce au dureri de şale...

Doar cei săraci vor rămânea
Ca'n tot-d'a-una, în capitală,
Şi numai ei vor înghiţi,
Căldură, praf şi năduşală...

Şi ca să doarmă liniştiţi,
Când vor voi ca să se culce,
Vor face baie de… şi ei…
În Dâmboviţa, apă dulce...


MODA

Universul literar 16 (28) mai 1894

S'a schimbat iar moda
Bat'o D-zeu !
Că în toată luna
Se schimbă mereu !

S'a schimbat ş'acuma,
În luna lui Mai,
Că cocoana'ţi cere
Pălării de pai...

Şi'ţi mai cere rochii
Feţe fel de fel,
Date la maşină
Cu frumos tighel...

Ba vrea prăzulie,
Ba vrea conabiu,
Ba vrea didiţie.
Ba vrea stacojiu...

Ba să fie faţa
Ca floarea de soc,
Ba nu, ea să fie
Ca para de foc !...

Ba alta pofteşte
Ca faţa de mac,
Ş'alta, mai moţată,
Ca cea de dovleac...

Dracu-să mai ştie
Câte feţe sunt,
Că eu ştiu atâtea,
Şi pui aci punt...

Ş'apoi coana cere
Umbreluţă, na !...
Zisă Graţioasă
Pe la mahala...

Şi mai cere încă,
De !... Să n'o omori !...
Mânuşi de atică
Şi doi pantofiori...

Şi mai cere încă,
Cere tot mereu,
Tot ce e de modă,
Bat-o D zeu !...


D'ale Bucureştilor


Universul literar 1(13) august 1894
Ce petrecere frumoasă
E acum în Bucureşti,
Caşti într'una de căldură
Şi grozav te plictiseşti!...

De n'ai slujbă, stai în casă
Îmbrăcat de tot uşor,
Prinzi la muşte ciupitoare
Sau îi tragi un somnişor.

De ai slujbă, vai de tine,
Faci la băi ! uf !... de sudori,
Tot scriind la verzi-uscate,
Chiar cămăşi pe călători...

Seara, hait ! la preumblare !
De ai bani, mergi la şosea,
Dacă nu, te'ntorci pe stradă
lci şi colo, iac'aşa!...

Sau te plimbi cu mulţumire
În grădină'n Cişmigiu,
Unde corul cântă nostim,
Zău, al dracului să fiu!...

Sau te duci la operetă,
La Purcel sau Paradis,
Unde'ţi toarnă la ureche
Arii faine cu dichis...

Sau, de eşti high-life, atuncea
La Frascati nimereşti,
Unde bei la mazagrane
Până ce te răcoreşti !...

Altă lume nasu'şi plimbă
Pe la Raşca, Cazino,
Sau îl dă prin Herăstraie
Unde'i lume ho !... ho !... ho...

Alţii, de!, mai burtă-verde
Cum sunt eu şi alţii mii,
Merg la aer, la răcoare,
Ici si colo'n berării...

Că'i petrecere frumoasă,
Zău, acum în Bucureşti,
Ziua crapi de zăbuşală
Seara bând, te... răcoreşti !...


FIN DE SIÈCLE

Universul literar
 21 noiembrie (3 decembrie) 1894

N'ai ce zice, nici ce face, 
E curat sfârşit de veac !
Şi la patimile lumei
Nu mai poţi să dai de leac !

Şi afară şi în casă
Totul s'a întors pe dos,
Zău, frumosul e ca naiba
Şi urâtul e frumos…

Vezi cucoanele pe stradă
Cu păr creţ, făcut inel,
Pămătuf adus pe frunte
Şi cu pieptănaş în el…

Şi gătite, Doamne Sfinte !
Cât se poate mai luxos,
Vai săracul, bărbăţelul,
El plăteşte, dă din gros...

Ce paltoane şi ce blane !
Uite, lungi pân'la călcâi,
Şi manşoane pântecoase
Gură-cască să râmâi…

Şi fardate sunt la chipuri.
Par'car fi nişte papuşi,
Şi făcute la sprâncene
Să te.sperii, să faci: Uşi !...

Pân'şi'n casă e de spaimă,
Toate's toate fistichii,
Cic'aşa i-acuma moda,
De s'ar duce în pustii…

Ici un scaun verde-negru,
Colea altul roşu-alb,
Canapeaua ca cireaşa
Iar fotelul strâmt şi slab…

Ş'apoi toate aşezate,
Zău, cruciş şi curmeziş,
Talmeş-balmeş aruncate
Ca şi slovele p’afiş.

Zău, curat că'i zăpăceală,
Zăpăceală fără leac,
Că i-aşa întotdeauna
La orice sfârşit de veac !





Sursa:  numere din anul 1894 ale revistei “Universul literar” citite din colecţia Bibliotecii Centrale Universitare “Lucian Blaga” Cluj Napoca


4 comentarii :

  1. Si acum se scriu poezii satirice BUNE. Nu citez cele DURE dar reale (cum ar fi cele ale lui Vadim Tudor) ci una tare cuminte – „Sapte ani de acasa”, scrisä de Sorin Olariu

    Dragii mei, de la o vreme cred ca stiti ca-i tare groasa:
    Tineretul nu mai are aia sapte ani d-acasa!...
    Ce mi-ar place sa fiu dascal, sa le dau la fiecare,
    La nerozii astia tineri, câte-un patru la purtare!

    Ascultati-ma pe mine, vreau sa stie azi tot natul
    Ca de-o vreme tineretul face de rusine satul.
    Nu va zic nicio minciuna... Sa vedeti ce întâmplare
    Am patit în vara asta, de Sântamaria Mare!

    Ca m-am dus de dimineata, de Utrenie, pe roua,
    Sa ma rog ca tot crestinul la biserica cea noua.
    Si m-am tras mai la o parte, ca tot omul cel cuminte,
    Sa ascult cum se cuvine ce ne zice dom' parinte.

    Când colo, sa vezi comedie: uite-asa, în graba mare,
    Un copil intra 'nauntru dohanind dintr-o tigare!
    Am ramas traznit, nu alta si d-asa o grozavie
    Mi-au scapat pe jos Playboy-ul si butelca de rachie!

    Apropos, Glossa lui M. Eminescu se referä la piesä nu la scenä
    Alte masti, aceeasi piesa,
    Alte guri, aceeasi gama,

    RăspundețiȘtergere
  2. Completat cu versurile contemporanului Sorin Olariu, articolul este cu adevarat unul "de ieri si de azi". Multumesc Anonimule.
    Cat despre scena - a redevenit... piesa. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Superbe! Multumesc !

    Ma aliniez si eu cu o satira draguta pentru alta scena - alta piesa sau aceeasi scena - aceeasi piesa!

    Versuri extrase din vol. “Dumnezeu îţi dă, dar să nu te duci cu sacul”, autor Gabriela Morar

    SUNTEM HARNICI, NU E GLUMĂ

    Cine-a zis că suntem leneşi ?
    Asta să ne spună nouă ?!
    “Harnici de dormiţi în tenişi” ?!
    Ruşine ! Vă spun eu vouă :

    Suntem harnici şi muncim !
    Dimineaţa ne trezim
    Ne spălăm, ne pieptănăm
    Apoi, o oră, mâncăm.

    Apoi, somnul dă târcoale,
    Deci, bem o cafea mare.
    Pe la amiază ne-amintim
    Că trebuie să şi dormim.

    Că după atâta zor,
    Atâta muncă cu spor,
    Omul mai şi oboseşte.
    Iar apoi, se odihneşte.

    Ca să prindă iar putere
    Pentru muncă, bat-o amaru’,
    Că aşa se face avere !
    Uită-te la nea Primaru’.

    Dacă-i harnic şi munceşte
    Chiar nimic nu îi lipseşte.
    Că mai sforăie-n birou ?
    Doarme omu’, că nu-i bou !

    Numai muncă şi iar muncă ?
    Ticăloşi sunt ăia care
    Îl surprind tocmai când doarme !
    De ce nu-l văd când lucrează ?

    “Fiindcă se întâmplă rar”,
    Zice unul răutăcios.
    Nu trebuie luat în seamă,
    Este doar invidios.

    Dar să-l lăsăm pe primar
    Să sforăie liniştit
    Că uite, iar a adormit.
    Grijile l-au doborât.

    Oooooof, dar şi eu am obosit
    Cât la muncă m-am gândit !
    Mi-am imaginat efortul
    Şi deja mă fură somnul !

    Eu acum merg la culcare
    Că e somnul mult prea mare.
    Mergi şi tu, drag cititor.
    Să ne urăm: “Somn uşor !”

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere