O oră cu prințesa Martha Bibescu

Prințesa Martha Bibescu (n. 28 ianuarie 1889 – d. 28 noiembrie 1973) a fost incontestabil o femeie frumoasă, talentată și cultă – una dintre cele mai admirate personalități ale aristocrației europene a secolului XX. Admirată pentru talentul literar sau bârfită pentru numeroasele sale aventuri amoroase, prințesa Martha Bibescu a fost mereu o prezentă fascinantă în viața publică europeană. Frumusețea și inteligența ei sclipitoare au impresionat personalități precum Marcel Proust, Winston Churchil, Charles de Gaulle sau Antoine de Saint-Exupery. Nu o să încerc să fac o biografie a talentatei scriitoare franceze de origine română. Nu e nici locul aici și nici rolul meu. O să redau doar un interviu acordat de Martha Bibescu în anul 1936 revistei “Ilustrațiunea Română”. Un interviu care ne dezvăluie câteva amănunte interesante din biografia și din personalitatea prințesei:
  
Prințesa Martha Bibescu
“Seară de decembrie plumburie. Cer întunecat și trist. Mașina pătrunde greu prin ceață. Farurile luminează o șosea rar străbătută de care, cu imense clăi de fân. Întuneric profund. Frig. Până și radiatorul mașinei a înghețat.
- Mai e mult până la Mogoșoaia?
- Mergeți la castel, la Domnița noastră?
- Da.
- Poftiți să vă arăt drumul!
Un țăran de prin partea locului ne conduce până la poarta castelului. Tabloul se schimbă brusc. O alee bine luminată ne arată calea, un lacheu stilat deschide o usă de fier forjat. Ne împresoară miros de ambră. Două drapele se înclină din înaltul scării de marmură, spre noi. Ne înclinăm spre ele. Sunt steagurile lui Bibescu Vodă. Străbatem câteva săli cu arhitectură de palat voevodal. Pașii lacheului abia îndrăznesc să atingă mozaicul auriu. Flori albe în vase și alte flori în vaze înalte, dau un aer primăvăratec și se prind cu flăcările jucăușe din cămin, să strice atmosfera solemnă a încăperii. Solemnă e numai clipa când lacheul anunță:
- Prințesa, vine îndată.

Martha Bibescu acordând  interviul  
reporterului "Ilustrațiunii Române"
Într’adevăr, doamna Martha Bibescu nu se lasă așteptată. Apariție împletită din vis și lumină. Mlădioasă și fină, autoarea volumelor “Pays des saules", “Catherine-Paris" și “Perroquet vert" pentru a nu reaminti decât de cele mai cunoscute, se așează pe o banchetă din fața căminului, ne oferă cu un gest grațios o bomboană, apoi ne vorbește simplu, într’o limbă armonioasă, românească presărată cu arhaisme, care în gura ei au un farmec deosebit.
Martha Bibescu nu e o inactuală, deși trăiește într’un castel îndepărtat, la adăpost de larma vieții cotidiene, cu micile ei cancanuri și sinuozități. E la curent cu tot ce se petrece în afară și înăuntrul țării. Urmărește tot ce se scrie, cunoaște toate manifestările vieții culturale de la noi și de aiurea.
- Am început să scriu la vârsta de 18 ani - își deapănă molatec Prințesa firul amintirii - în urma unei călătorii făcute în Persia. Primul meu volum se intitula: “Cele opt paradise” și a fost premiat de Academie (notă: e vorba de volumul ”Le Huit Paradise” apărut în anul 1908 și premiat de Academia Franceză). Au urmat apoi “Povestea celor mai mari bucurii din lume”, “Izvor", “Catherine-Paris", “Papagalul verde" ș.a.
- Cu "Izvor" a venit și consacrarea ?
- Cartea a fost tradusă în mai toate limbile. Dar eu nu aș putea spune nimic despre nici una din lucrările mele. Cum pot să știu ce valoare are produsul inspirației mele, spontane, pure, netulburată de nici o veleitate? Criteriul cel mai bun e interesul pe care îl stârnește. Sacrificiile material pe care le fac editorii, încrederea pe care o au în rezultatele reale ale operelor ce sprijinesc, ecoul în rândul cititorilor și al publicului. lată balanța cu care măsor eu greutatea unei opere literare. Cum aș putea altfel să mă judec singură, obiectiv, fără părtinire?

Palatul de la Mogoșoaia - proprietate
a prințesei  Martha Bibescu (1936)
Spre deosebire de alții, Prințesa Bibescu recunoaște că izvorul inspirației sale e pur românesc:
- Scriu în limba franceză pentru că mama mea, născută Mavrocordat, măritată Lahovary, în urma pierderii unui copil și-a părăsit conacul din România, stabilindu-se la Paris, pe când eu aveam numai vârsta de cinci ani. Așa se explică de ce limba în care îmi exprim gândurile e cea franceză. Sunt convinsă că asta nu poate aduce decât servicii unui scriitor de origine românească. Scriind într’o limbă universală, poți fi tradus și citit în lumea întreagă, înlesnind astfel cunoașterea spiritului autohton, de către cei care nu-ți știu limba. Și cred că toți tindem spre universalitate... “Catherine-Paris", de pildă, e singura carte neamericană, reținută de “Biblioteca ambulantă" care alege anual numai 12 lucrări. Neputând fi tradusă, nu ar fi devenit atât de populară încât americanii să-și schimbe un proverb al lor “Când o americană a fost bună pe acest pământ va intra în paradis", cu “va intra în Paris". Se știe că eroina romanului “Catherine-Paris" iubește Parisul ca pe-o ființă omenească, socotindu-l paradisul ei pământesc.

Rog apoi pe grațioasa gazdă să facă “le tour du propriétaire" și ochii mei avizi nu mai pot cuprinde atâtea frumuseți ale trecutului, reînviat de mâinile fine, ca două porumbițe albe și totuși atât de energice, ale Prințesei. Se pare că o zână bună a redeșteptat castelul adormit, populându-l cu relicvele străbunilor celor două familii de martiri și eroi. Iată portretul lui Brâncoveanu, pus la loc de mare cinste, iată și fresca familiei Brâncoveanu de la mânăstirea Horezul, căpătând viață de culori și de lumini picturale, grație broderiei d-nei Nora Steriade. Ici, buzduganul lui Bibescu-Vodă, colo, sabia de soldat a celuilalt Bibescu, înrolat ca simplu soldat în războiul de la ‘77. Epoletul însângerat, mantia ciuruită, capelele purtate pe arșița sau ploile câmpului de luptă, sunt evocările unor vremi de glorie, car nu pot fi tăgăduite.

1931- Prințul Valentin Bibescu
 după ce a depus o coroană de flori
la mormântul Eroului Necunoscut
În linie descendentă, prințul Valentin Bibescu urmează calea trasată de străbunii săi, folosindu-se de mijloacele pe care i le pun la îndemână ultimele descoperiri ale epocei noastre. Cariera aviatică a prințului e, fără îndoială, o continuare în timp a dinamismului moștenit. Întrebată cum se împacă firea ei contemplativă cu acest dinamism, Martha Bibescu răspunde:
- Ador avionul. Cea mai bună dovadă e ultimul meu roman, scris în avion.
Ne întoarcem la secolul de care ne îndepărtaseră hrisoavele, pergamentele cu peceți și paftale, culese cu îngrijire de prin poduri colbuite, de mâna ctitoriței muzeului de mâine.
Prințesa Martha Bibescu (dreapta)
  la Londra în anul 1938 -  primită

 de către contesa de Oxford-Asquit
- O țară care nu are cultul trecutului, nu poate avea tradiție.
Din acest respect pentru tradiție a răsărit din ruine castelul minune de la Mogoșoaia, pentru care secolele viitoare vor trebui să poarte recunoștință scriitoarei cu renume mondial, care în loc să se complacă în reuniuni mondene, strânge în castelele de la “Mogoșoaia" și “Posada" comori pentru viitorime. Un pictor tânăr lucrează, în sala de recepții, la copiile unor tablouri vechi. Colecțiile castelului se completează și se vor completa, atâta vreme cât va trăi zâna cea bună, activă, iubitoare de frumos.
Visul feeric s'a sfârșit. Afară ninge cu fulgi mari. Mașina se pierde din nou în noapte. Închidem ochii. Sub pleoape, din povestea celor 1001 de nopți, n'a rămas decât chipul prințesei, luminat de flăcările căminului, care se amuză să deseneze în jurul capului ei o aureolă aurie.”

Martha Bibescu - pe lacul Mogoșoaia
Palatul de la Mogoșoaia a fost primit în dar de Martha Bibescu de la soțul ei, prințul Valentin Bibescu. Îndrăgostită de acest loc, Martha Bibescu a investit toţi banii obţinuţi din vânzarea cărţilor sale "Isvor, ţara sălciilor" şi "Catherine-Paris" pentru a-l restaura. Prinţesa a părăsit palatul abia după venirea comuniştilor la putere şi după ce a primit garanția că, după confiscare, clădirea urma să fie trecută pe lista monumentelor istorice UNESCO. Voi mai adăuga-  în final - doar o informație: Academia Franceză i-a conferit Marthei Bibescu în anul 1954 "Marele Premiu de Literatură pentru întreaga operă" și că un an mai târziu, Academia Regală de Limbă şi Literatură Franceză a Belgiei a ales-o ca membru. În 1962 a fost decorată cu Legiunea de Onoare. Martha Bibescu a murit la Paris în 28 noiembrie 1973, la vârsta de 87 de ani. 


Sursa: articolul “O oră cu prințesa Martha Bibescu” – semnat “S.C.” – “Ilustrațiunea Româna” din 5 ianuarie 1936 – citit din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor


19 comentarii :

  1. Extraordinar articol, despre destinele unor personalități marcante, fapta bună a cărora rămâne pentru posteritate.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Anastasia. Te mai astept pe aici cand vei avea timp si...chef.

    RăspundețiȘtergere
  3. „O țară care nu are cultul trecutului, nu poate avea tradiție.” Vorbe simple, cu mult meșteșug, mai adevărate azi decât atunci .... oare mi se pare doar mie?

    RăspundețiȘtergere
  4. Adevarate si azi ca si atunci - de aceea le-am evidentiat si eu in text. Sunt si in tema blogului, nu-i asa Gigi ? De ieri, de azi....

    RăspundețiȘtergere
  5. Marta Bibescu, ar fi incântatä cä (asa ca un cavaler din alte vremuri, extrem de galant) ai intinerit-o cu 9 ani. De fapt ca orice femeie...
    Ea s-a näscut in 1889 nu 1898.

    RăspundețiȘtergere
  6. Privind data exactă a nașterii scriitoarei, din mărturisirile ei se cunosc cu precizie ziua și luna (28 ianuarie, București), anul 1886 stabilit doar dintr-o întreagă serie de ipoteze ce mai cuprinde și anii 1888, 1889, 1890, 1891. Oricum am intinerit-o , anul sa-i zicem "oficial" al nasterii fiind asadar 1889. Am corectat in articol si iti multumesc pentru ca m-ai atentionat. Graba...bat-o vina! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Mi-ai starnit curiozitatea, poate o sa si citesc ceva scris de ea.
    La multi ani Marcel!

    RăspundețiȘtergere
  8. Ma bucur ca ti-am starnit interesul. Sunt multe de citit despre Martha Bibescu. Atat despre scriitoare cat si despre omul apropiat cercurilor politice europene. O biografie cu adevarat "plina".
    La multi ani buni si tie, Claudia!

    RăspundețiȘtergere
  9. O încântare să vă descopăr şi să citesc despre Martha Bibescu.
    Doar ce-am terminat de citit cartea Christinei Sutherland "Fascinanta Martha Bibescu şi lumea ei". Comentariile sunt de prisos...
    Vă doresc un an plin de împliniri.

    RăspundețiȘtergere
  10. Multumesc pentru vorbele frumoase. Si ma bucur ca interviul de aici reuseste sa completeze cu o picatura biografia Marthei Bibescu.
    Te mai astept "pe aici" Margareta, cand vei avea timp si chef...

    RăspundețiȘtergere
  11. O adevărată încântare să citesc articolul. Am citit despre Martha Bibescu, dar niciodată de Martha Bibescu. Cred că ar trebui să mă apuc :).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam asta mi-am propus si eu. Asadar... sa ne gasim timp! :)

      Ștergere
    2. Vedeti ca la editura Polirom au aparut doua titluri ale Marthei Bibescu:Catherine-Paris și Papagalul verde.Cred insa ca e putin tradusa in romana.

      Ștergere
    3. Multumesc Maria pentru informatie. pentru cei interesati si link-urile catre paginile Publirom:

      http://www.polirom.ro/catalog/carte/papagalul-verde-5288/

      http://www.polirom.ro/catalog/carte/catherine-paris-5102/

      Ștergere
  12. frumos articol si interesant,cred ca ar fi interesant sa citim ceva scris de ea

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. SUnt de aceiasi parere. O personalitate puternica si eleganta, Martha bibescu. Lurmnalul berlinez al Marthei Bibescu poate fi gasit aici: http://www.libris.ro/jurnal-berlinez-38-martha-bibescu-VIV973-150-030-0--p357852.html

      Ștergere
  13. Am fost fascinata de personalitatea Marthei Bibescu, am citit ce a scris, dar si ce s-a scris despre ea (ce am gasit.
    Cu putin timp in urma am "descoperit-o" pe Maruca Cantacauzino Enescu si ca si in cazul Marthei Bibescu, am incercat sa aflu cat mai multe, mai ales ca locuiesc aproape de conacul de la Tescani.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Interviul acordat de Martha Bibescu revistei “Ilustrațiunea Româna” cred ca l-ai gasit doar aici. Cat despre Maruca - poate ca te intereseaza si articolul de pe blog:

      https://deieri-deazi.blogspot.ro/2014/02/maruka-cantacuzino-iubirea-grava-si.html

      Ștergere