Despre bugetul României… de ieri şi de azi

Umor politic
Conservatori sau liberali
Au ideal naţional
Nu ploi de gloanţe în Carpaţi
Ci-o ploaie bună de cârnaţi!
Zilele următoare Guvernul va ridica în sfârşit vălul cu care a acoperit până acum magistrala lui creaţie: bugetul României pentru anul 2015. Vom putea în sfârşit să răsuflăm uşuraţi, lămurindu-ne care au fost “politicile publice” care au stat la baza alcătuirii lui. O să vă dezvălui in exclusivitate cele două principii de bază cu ajutorul cărora s-a conceput acest nou buget:

1.           Majorarea – pe cât posibil bine ascunsă – a birurilor impuse contribuabililor;
2.           Camuflarea într-un mod profesionist a cheltuielilor făcute pentru umplerea buzunarelor membrilor clasei politice.

De unde ştiu? Cum… de unde ştiu? Nu e nimic nou sub soarele României. Dacă nu credeţi, vă invit să citiţi pentru început un articol publicat de revista “Furnica” pe această temă în anul …1905:

   

Furnica
România:  Flămând 
mai e  maică!
 De-l mai ţinea niţel
 în opoziţie, murea
 bietul copil de foame!
“ Numai două zile au fost orânduite anul acesta pentru discuţia Bugetului. Pentru că oamenii înfometaţi nu vorbesc la masă. Ei mişcă fălcile pentru a mesteca nu pentru a exprima cugetări. Bugetul e destinat pentru stomac, nu pentru cap. E foarte natural că desbaterile Bugetului au fost reduse la minim posibil.

S’a zis că Bugetul este Viţelul de aur la care toată lumea se’nchină. E o greşeală. Viţelul a crescut în fiecare an şi necontenit s’a umflat – la cheltuieli bineînţeles. Bugetul a devenit buget, aşa că astăzi de aflăm în faţa unui adevărat Bou de aur – sau de caşcaval susţin alţiicare rumegă nesăţios toată seva acestei ţărişoare.


Mai spun alţii că idealul nostru naţional ar fi reconstituirea unei împărăţii alcătuite din toate provinciile româneşti. Amăgire! Adevăratul ideal naţional al fiecărui Român care se respect este de a se înfrupta cu un dumicat cât de mititel din Buget. Sunt unii fericiţi care debutează în viaţă prin a li se plăti chiar doica din Bugetul statului şi a căror existenţă se ilustrează numai prin aceste trei acte mari şi importante: bursă, leafă, pensie. Sunt oameni care n’ar însemna nimic, ar pierde orice raţiune de a fi dacă nu ar trăi din buget, precum peştele n’ar putea vieţui fără apă, nici lăcusta fără să devasteze holdele.

 Eminescu a cântat pe Bulgăroii cu ceafa groasă din sfatul ţării. Când se va naşte marele poet satiric care să imortalizeze pe Românaşii cu leafa grasă? Ei sunt legiune. O speţă zoologică care caracterizează numai fauna patriei noastre. Boul mănâncă iarbă, porcul tărâţe, alte animale numai carne, omul este şi ierbivor şi carnivor; politicianul român are însă o hrană deosebită de a tuturor gângăniilor de pe pământ: el se nutreşte numai cu Buget.

În alte ţări Bugetul serveşte la facere de şcoli, de spitale, de biserici, de aşezăminte pentru îmbunătăţirea trupească şi sufletească a poporului. Cu un cuvânt aiurea, Bugetul nu-i lucru de mâncare. La noi Bugetul slujeşte la facere de lefuri, diurne, sinecure, jetoane de prezenţă, în sfârşit o sumă de articole de consumaţiune care proclamă încă o dată superioritatea bucătăriei orientale, unica superioritate cu care contribuim noi la îmbogăţirea patrimoniului civilizaţiei mondiale.

Bugetul Romaniei
România:
 – Moşulică,
parcă ai mai întinerit,
nicodată nu te-am
văzut aşa vioi...
Ministrul de finanţe:
 – Păi dacă-i sacul gol.
 Plecaţi-vă smeriţi fruntea şi proslăviţi Bugetul, voi toţi care nu puteţi vieţui prin voi înşi-vă, budgetivori mari şi mici, de la ministru până la un modest intendent al cimitirului Pătrunjel. Iar voi toţi ceilalţi care, pentru a câştiga o bucată de mămăligă cu ceapă sau mai adeseori cu pelagră, spuntecaţi cu plugul din zori până seara inima împietrită şi ingrată a pământului; voi ceilalţi care spre a agonisi un trai păcătos vă chinuiţi în fabrici, în ateliere, oameni cinstiţi osândiţi la munca silnică a unor ocne care au asupra celorlate numai tristul avantaj de a da condamnaţilor oricând libertatea de a muri de foame evadând, voi ceilalţi care faceţi negoţ, ştiinţă sau literatură, fără ajutorul Bugetului, constituiţi-vă şi voi laolaltă într-un mare partid. Ziceţi-i, bunăoară, partidul lui Hübsch. Programul vostru? Rezumaţi-l la lapidara formulă a nemuritorului Hübsch, stoicul filosof, profundul psiholog, care a cunoscut mai bine ca oricine altul scumpa noastră ţară.
(articolul „ Budgetul” – semnat R. (George Ranetti ?) – „Furnica” – 3 aprilie 1905 )


Dacă nu am reuşit să vă conving, vă mai rog să citiţi şi o parodie publicată în anul 1904 de aceiaşi revistă satirică  “Furnica”:



EU VREAU CIOLAN



Flămând şi fără domicil
Mi-ai spus la Dacia ce-ai vrut
Şi te-am votat... şi n-am băut
Şi eu măcar un chil...

Infame politician,
Destul te-am aşteptat un an...
Eu din buget n-am mai mâncat
De nu ţin minte... şi-am răbdat...
Mi-ai tot promis şi nu mi-ai dat
Un biet ciolan.

De am şi eu vreo câţiva franci
Cu mare trudă câştigaţi
La bir şi p’ăia mi-i luaţi
Şi’n pungă mai rămâne... canci.
Mă’njuri ca orice bădăran
Când viu să-ţi cer vreun gologan,
Fiindcă, parol, de foame mor
Iar Dumnezeu îmi tot dă zor
C’un cont cam gol la croitor…
Dă-mi un ciolan!

Am doar un peticel de loc,
Îndură-te şi vin de-l vezi.
De ce nu mi-l expropiezi
Că n-o fi foc ?...
La frati-tu ce-i căpitan
I-ai dat cinci luni pe conced pe an,
Pe-un fiu cu bursa de la stat
Trei luni prin lume l-ai plimbat.
Dar pentru mine n-ai aflat
Un biet ciolan !

Tu, ce-ai făcut pentru popor ?!
Nimic!... dar eu, că m-am luptat
Şi m-a bătut şi-un ipistat
De foame-acum să mor?
Întreabă orice oborean
Cine-a fost Ghiţă-n Popa Nan...
Şi dacă-n şcoli n-am învăţat
Şi dacă nu am bacalaureat
Ce, eu să umblu nemâncat?
Dă-mi un ciolan!

‘Mneata eşti la puterea-acum
Şi uiţi că pot cu-al meu ciomag
Pe adversari în draci să-i bag,
 Niţel de-o fi cu fum?
Să nu de-a dracu-ăl năzdrăvan
Să mai pofteşti c-acum un an
Colo, la noi în mahala...
Că-ţi leg de coadă tinichea
Şi teafăr nu ţi-oi mai lăsa
Nici un ciolan !


( semnat Geping” – revista „Furnica” – 19 septembrie 1904)


4 comentarii :

  1. Ca să vezi mon cherry, VEŞNICIA nu e o noţiune abstractă...Ea a fost descoperită în România... de la Fanarioţi şi până acum... A FOST, ESTE şi VA FI...de fapt asta reprezintă VEŞNICA super buna stare a politicienilor români, care ROD cu înverşunare CIOLANUL ţării
    Hocus-pocusul politic ÎNPĂMÂNTENIT în Ţara Mioritică, este un fel de SUPERCALIFRAGILISTICEXPIALIDOCIOUS a lui Mary Poppins... iar omul de rând, moşteneşte din generaţie în generaţie VEŞNICA speranţă că va mai bine.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ca bine spui, Anonimule. Eu nu puteam sistematiza mai bine asa ca...tac :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi plac punctele de vedere expuse...viitorul este nul ca si cateaua cheala care nu face doua parale intr-un concurs de moda canin.Ar un viitor stralucit in aceasta tara dar cere "mari" sacrificii umane ;politicieni imbarcati in avioane si parasutati de la 20000de metrii altitudine in curul gol sa le inghete bucile pana ajung jos.Vai imi pare atat de rau ca am uitat ca trebuie aruncati fara parasute ca asa fac si ei un bine pamantului ,il ingrasa;cred ca ar iesi recolte net superioare de ciulini.Pardon .

    RăspundețiȘtergere
  4. Alte masti, aceiasi scena, nu-i asa Lucian ?

    RăspundețiȘtergere