1928: Povestea prinţului Chichibu şi a prinţesei Floare de cireş

“A fost odată... Astfel ar putea să înceapă această poveste de iubire, poetică şi gingaşă ca un basm.” O poveste de dragoste adevarată ai căror protagonişti au fost Yasuhito - prinţ Chichibu (fiu al împăratului Japoniei Taishõ şi frate al succesorului acestuia, celebrului împărat Hiro Hito) şi frumoasa Matsudaira Setsuko – “Floare de cireş”. O poveste care a marcat profund societatea japoneza a anilor ’20. Dar nu numai:

Prinţul Yasuhito
 şi prinţesa Setsuko
 în ziua nunţii
(…) Aventura de dragoste datează de pe vremea când Chichibu frecventa cursurile celebrei universităţi din Harward. Într'o zi la Casa Albă din Washington avu loc o ceremonie simbolică menită să pecetluiască pentru totdeauna prietenia dintre Japonia şi Statele Unite. Fiica ambasadorului Tsunes Watsuidara, care răspundea la numele dulce de ,,Floare de cireş’’, trebuia să planteze în grădinile palatului prezidenţial câteva ramuri ale tradiţionalului pom japonez. Prinţul Chichibu fusese invitat de asemenea să asiste la acel rit sugestiv. „Floare de cireş " avea numai 16 ani şi era o făptură delicioasă care, însoţind pe tatăl ei în numeroasele peregrinări ale acestuia prin diferite capitale europene, ajunse să vorbească la perfecţie mai multe limbi moderne. Educată după moda occidentală , ea practica toate sporturile şi stăpânind o cultură aleasă, compunea poezii delicate cari şi astăzi sunt cunoscute şi admirate în Japonia. Aceasta a fost ocazia când cei doi tineri s'au cunoscut şi simpatizat; dragostea veni numaidecât după aceea, fulgerătoare, năvalnică.

Fratele imparatului Hiro Hito
Yasuhito
 prinţul Chichibu
Vestea pasiunii care constituia fericirea prinţului nu întarzie să ajungă nă la Tokio de unde, cu aceiaşi repeziciune, sosi un categoric  „veto " al împăratului. Chichibu a fost rechemat în patrie. În ajunul Crăciunului din 1926 Mikadoul murea: în ziua aceea, fiul se îmbarca la San Francisco spre a se întoarce în Japonia. Pe tronul din Tokio se urca Hiro Hito, fratele lui Chichibu; acesta la drept vorbind cârmuia destinele ţării de aproape cinci ani în locul bătrânului monarh pe care o boală cruntă îl îndepărtase de la orice activitate. Însă şi noul Mikado era potrivnic hotărit al căsătoriei fratelui.


Familia imperiala a Japoniei
Frumoasa
Matsudaira Setsuko
prinţesa “Floare de cireş”
 „Floarea de cireş", pe lângă că nu era de sânge regesc, cobora dintr'o familie obscură; se spunea, pe drept sau pe nedrept, că bunicul ei fusese hamal 
descărcător în portul Yokohama şi că se îmbogăţise de pe urma unor ştiguri necinstite. Situaţia prinţului ajunsese şi mai delicată după încoronarea lui Hiro Hito: devenise moştenitor presumtiv al tronului şi aceasta nu putea decât să accentueze motivele de contrast. Dar Chichibu era hotărit să se însoare cu „Floare de cireş", gata să renunţe — dacă aşa ceva ar fi fost trebuincios — la toate drepturile sale asupra Coroanei, ba chiar la titlul şi prerogativele regale. Atunci Mikadoul socoti că orice opunere era de prisos şi iată că se găsi o soluţie elegantă care face onoare atât lui Hiro Hito t şi sfetnicilor săi. „ Floare de cireş a fost adoptată de un Samurai din vechea nobilime.

Nimic nu mai împiedica acum căsătoria care s'a şi celebrat în mijlocul bucuriei întregului popor japonez, profund mişcat de această întorsătură fericită. Astfel, împăcând tradiţiile străvechi cu prejudecăţile „made U.S.A." larg importate în imperiul Soarelui Răsare, s'a rezolvat în chip mulţumitor una din acele probleme cari acolo, odinioară, şi-ar fi găsit deslegare numai într'un „harakiri".Formele au fost salvate, introducându-se în romanul cu notă trandafirie, chiar în clipa când se părea că izbucneşte drama, figura clasică a înţeleptului care, la apropierea furtuniii întoarce cârma şi duce barca în port. Aşadar, bătranul Samurai are toate însuşirile spre a păstra aventurii culoarea ei specific locală; dar în acelaşi timp, trucul naiv al adopţiunii din partea unui nobil descoperit la ţanc, aminteşte prea de aproape finalul mai tuturor comediilor moderne — ungureşti şi americane – care năzuesc să invingă cu o uşurinţă elegantă vechile formule şi prejudecăţi zise demodate.

Japonia 1928
Prinţul Chichibu
fratele împăratului 

Hiro Hito în uniformă
 militară
Aceasta însă nu întunecă frumuseţea orientală a fermecătoarei idile dintre prinţul Chichibu şi „Floare de cireş" ci, dimpotrivă, îi împrumută un aer de modernism sortit să nu rămâie fără urmări. Şi într'adevăr, tatăl soţiei — cel adevărat — a fost chemat mai târziu să împlinească înalta sarcină de Ministru al Curţii Mikadoului. În această calitate, el a răspândit comunicatul asupra activităţii împăratului, comunicat care a stârnit atâta emoţie.
Nouă ni se pare ceva extraordinar şi, la drept vorbind, nu ne înşelăm. Vedem o întreagă tradiţie milenară prăbuşindu-se, o statornicie a misterelor religioase ce se schimbă, un zeu care deşi n'a coborât de pe altarul său, se apleacă totuşi până la nivelul poporului lui, dovedindu-se om, deci în măsură să pătrundă — cu o putere de cunoaştere profundă - nevoile şi aspiraţiile lumii sale si — întrucât e înzestrat cu puteri supranaturale — să aline suferinţele şi să îmbunătăţească condiţiunile de trai. E însăşi primenirea, sau mai bine zis înoirea celei mai clasice şi până acum neclintite instituţiuni. Iar toate acestea se datoresc - vezi puterea femeii ? - influenţei unei modeste „Floare de cireş" !...

Sursa: articolul “Ca în basme: povestea sentimentală a prinţului Chichibu şi a Floarei de cireş” – semnat “G.R.” – publicat în numărul din 1 septembrie 1937 al revistei “Realitatea  Ilustrată” – răsfoită din colecția  digitală a Bibliotecii Centrale Universitare  “Lucian Blaga” Cluj Napoca


7 comentarii :

  1. Partea 2-a. Dar, ar fi fost banal, sau obişnuit, deşi în acele timpuri căsătoria cu o japoneză, chiar celebră, nu era bine primită în rândurile oamenilor cu stare. Într-o bună zi, starul de film Viktor de Kowa, a cunoscut-o pe Michiko şi, la rândul său s-a îndrăgostit de ea. Fără să pregete, a cerut o audienţă la Julius Meinl II, s-a prezentat cine este, ce sentimente incendiare are pentru soţia lui şi „ i-a cerut-o în căsătorie”. În loc să-l provoace la duel, Julius Meinl a acceptat divorţul, mai mult chiar, a fost naşul fostei lui soţii, la căsătorie. Un subiect de vodevil...sau de operă bufă. Într-adevăr, întâmplarea bizară a inspirat filmul austriac „Letze Liebe”(1935), în care protagonista interpretată de însăşi Michiko Tanaka, „pendula afectiv” între un compozitor bătrân şi un dirijor tânăr. Filmul a stârnit un adevărat scandal, deoarece se cunoşteau personajele, prezentate aici „în travesti”...
    Paul Abraham inspirat de această întâmplare de viaţă, a compus opereta „Djainah, fata din Casa Dansului”, care s-a jucat ani de zile la „Theater an der Wien”. Frumoasa japoneză s-a mutat în Germania, a devenit celebră ca actriţă de film, cântăreaţă de operă, profesoară de canto şi, chiar după moartea soţului ei Viktor (1971), a mai stârnit pasiuni – (ministrul Egon Bahr, din guvernul lui Willy Brandt). Poveşti şi vieţi...

    RăspundețiȘtergere
  2. Partea 1O poveste de dragoste în „imperiul cafelei”. Şi nu oricum, ci aşa ca-n romanele ultra sentimentale, a căror acţiune ţine mai mult de ficţiune, sau de dorinţa autorului de a cunoaşte cel puţin virtual ceea ce viaţa i-a refuzat. Julius Meinl II(1869-1944), fiul lui Julius Meinl I (1824-1914), cel care a întemeiat îm 1862 „Dinastia Meinl”, prin simpla idee de a prăji şi râşni singur cafeaua pe care a pus-o în vânzare într-un mic magazin din Fleischmarkt – Viena, s-a dovedit a fii un mare idealist şi un „cavaler” în adevăratul sens al cuvântului. Sau poate, un om practic, preocupat mai mult de succesul afacerii prospere preluate de la tatăl său – (ajunsese să aibă în jur de 1000 de magazine).
    Cine poate ştii ce se petrece în sufletul cuiva? De multe ori nici el însuşi nu reuşeşte să înţeleagă...
    În tot cazul, bogatul, puternicul şi tomnaticul conducător al acestui „trust al cafelei” s-a îndrăgostit de nepoata ambasadorului Japoniei, tânăra şi frumoasa cântăreaţă Michiko Tanaka (1913-1988), pe care a cunoscut-o la debutul ei în rolul lui Cio-Cio-San. Scurt circuitul afectiv, a funcţionat brusc, ca sclipirea unui fulger...şi în scurt timp, cei doi au devenit soţ şi soţie. Istoria se putea opri aici, având ca happy-end, comentariul: frumoasa japoneză i-a dăruit pe Julius Meinl III, care la rândul său a continuat dinastia cu Julius Meinl IV, apoi Julius Meinl V (al zilelor noastre)... şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţe...ceea ce nu era foarte departe, deoarece soţul trecuse de 60 de ani

    RăspundețiȘtergere
  3. Partea 1
    Tot o poveste de dragoste „ca în basme” a inspirat libretul muzicalului „Mitsuko”, compus în timpurile noastre de Frank Wildhorn, un compozitor austriac contemporan.
    Să depănăm firele poveştii...S-a întâmplat în 1892. Contele Heinrich Coudenhoven Kalergi, înrudit de departe cu familia de Habsburg, era ministru plenipotenţiar austro-ungar, trimis cu o misiune diplomatică la Tokio.Chiar în primele zile, mergând cum era obişnuit să facă echitaţie, a fost aruncat de pe calul – probabil mai puţin docil decât cei europeni, cu care era obişnuit. Singurul martor al întâmplării nefericite a fost tânăra Aoyama Mitsuko, ce i-a sărit în ajutor şi l-a dus imediat la spital.
    O întâmplare banală, nimic deosebit...doar capriciul vieţii care poate să transforme o simplă scânteie în rug incendiar...Două săptămâni mai târziu s-au căsătorit, contele neţinând seamă că pe atunci în Europa, Japonia era considerată o mică ţară necivilizată din îndepărata Asie, iar japonezii „o rasă inferioară”. Pentru a preveni orice incident care i-ar putea afecta soţia, contele şi-a anunţat cunoştiinţele din Tokio că este gata să se dueleze cu oricine nu o va trata ca pe o europeancă.
    Revenit în Austria, a trebuit să renunţe la cariera de diplomat, deoarece nu era de conceput ca un aristocrat să se căsătorească cu o japoneză, astfel s-au retras împreună la castelul şi domeniile sale întinse. Tatăl lui Heinrich murise de puţină vreme, aşa încât el a rămas capul familii, care, a primit-o atât de ostentativ pe intrusă, încât se spune că de multe ori Mitsuko a vrut să se întoarcă în ţara sa.

    RăspundețiȘtergere
  4. Partea 2-a
    Dar, din primul an, încă din Tokio dragostea a rodit, aşa încât ea s-a hotărât să lupte, a luat lecţii cu un profesor particular, ca să înveţe limba şi „normele de civilizaţie şi cultură europeană”.
    An după an s-au născut încă şase copii, când, în 1906, tot ca şi lovitura de trăznet care i-a unit, a venit aceea care i-a despărţit. Pentru totdeauna. După 14 ani de căsătorie, contele a murit pe neaşteptate, iar ea trebuit să infrunte singură, într-o ţară străină, societatea ostilă şi duşmănia familiei – deoarece a fost desemnată ca principala moştenitoare.
    După primul război mondial, când Japonia s-a alăturat Angliei împotriva Germaniei şi Austriei, atmosfera antijaponeză căpătase proporţii isterice. Toţi japonezii au părăsit Austria, Mitsuko a avut curajul să rămână. Împreună cu cele trei fiice, s-a angajat ca voluntară la Crucea Roşie, obţinând astfel după ani de zile simpatia austriecilor. Dintre copiii ei cel care a contrubuit la „scrierea paginilor istoriei” a fost primul băiat - Richard (născut în Tokio) întemeietorul mişcării, apoi Uniunii Paneuropa (1922), precursoarea Uniunii Europene. Din acest moment, ziarele au avut „o altă orientare”, numind-o pe Mitsuko: “ „Mutter der Idee einer europäischen Union“, „die Mutter der Idee eines vereinigten Europas“, „die Mutter Paneuropas“. (Mama ideii unei Uniuni Europene, mama ideii unei Europe unite, mama lui Paneuropa). În 1941 Mitsuko a murit fulgerător, aşa ca şi soţul ei. Mormântul său din cimitirul Hietzing, este loc de pelerinaj pentru turiştii japonezi.

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc pentru cele doua povesti pe care ni le-ai spus. Tulburator de frumoase si de adevarate amandoua. Poate ca te gandesti sa le transformi in articole si sa le vedem pe un blog. Poate chiar aici....!?

    RăspundețiȘtergere
  6. Sunt povesti ADEVÄRATE copiate din cartea mea: Viena, drumuri, popasuri, povesti
    Nu stiu cum pot fi transformate in articole. Dacä vrei poti s-o faci. Multumesc.
    JMC

    RăspundețiȘtergere
  7. Simplu....redactand povestea si adaugand cateva fotografii.Pot sa gazduiesc articolele aici ... Cu semnatura ta! Daca te hotarasti, da-mi un semn pe e-mail:
    deierisideazi@yahoo.com
    Oricum iti multumesc si te mai astept pe blog....

    RăspundețiȘtergere