Incursiune în lumea “Faptului divers” a anului 1932

Aşa cum v-am obişnuit deja, voi evita şi în acest articol lumea mult prea tumultoasă a politicului interbelic. Vom da însă împreună o raită prin cotidianul acelei lumi. Aşadar un articol cu “ştiri” despre cursele de cai, despre ploaia cu muşte, şlagăre, yo-yo şi despre… laptele la metru, selectate din cuprinsul rubricilor „Cronica” apărute în săptămânalul „Ilustraţiunea Română” pe parcursul anului 1932:

Derby-ul României la hipodromul Băneasa

Hipodromul Băneasa
Leu soseşte la potou
 bătând confortabil pe
 "Ţin'te bine" şi pe "By-by"
“Cu toată criza, clasica cursă a Derby-ului român s'a alergat şi în acest an în faţa unei imense mulţimi, pasionate de lupta care avea să arate pe cel mai bun cal roman de trei ani, născut în ţară. Conform prevederilor, această probă a revenit lui Leu, calul d-lui Negroponte; jockeul M.Czillag a pilotat pe câştigător, învingând doi cunoscuţi jokei străini, aduşi special pentru această cursă: pe francezul Lyne şi pe ungurul Esch. M. S. Regele a onorat cu prezenţa această probă urmărind cu interes fazele cursei. Pe hyppodrom se afla şi nefericitul aviator Ghica, care în această noapte avea să-şi găsească tragicul sfârsit.” ( “Ilustraţiunea Română” din 8 iunie 1932)
  

Ploaia cu muşte din Bucureşti


“Zilele trecute s'a abătut asupra Capitalei o ploaie cu muşte. Specialiştii au studiat de îndată fenomenul, stabilind că această neobişnuită invazie se datoreşte unui “vânt de la est", care a adus, nici mai mult nici mai puţin decât 200 miliarde “musculiţe cu aripi". Mai bine ar fi adus vreo 200 miliarde lei... S'ar fi bucurat cetăţenii Capitalei şi ministrul de finanţe, care mai ales la debutul noului Cabinet are mare nevoie de o asemenea minune financiară. (“Ilustraţiunea Română” din 26 octombrie 1932)

Yo-yo – o nouă modă pe străzile capitalei


O modă nouă în 1932
O nouă modă: Yo-Yo
Yo-Yo" e o născocire care a adus multe milioane în buzunarul fericitului ei inventator. Cum se întâmplă întotdeauna în asemenea ocazii, gelozia contemporanilor a trebuit să aduca fabricantului acuzarea de plagiat; cică Ludovic al XIV-lea, sau mai ştiu eu care moştenitor al tronului Franţei, se îndeletnicea cu un joc asemănător, în timpuri destul de îndepărtate. Şi apoi, mai spun detractorii: ce haz pot găsi oamenii în înfăşurarea şi desfăşurarea unei sfori în jurul mosorului de lemn? Dar, vocea poporului e vocea zeilor; şi faptul că moda a prins, îndemnând pe mic şi pe mare să zvârle cu dexteritate în sus şi în jos vârtelniţa enervantă, e o dovadă că adesea critica e doar un mijloc de a stimula curiozitatea şi a provoca efectul invers celui scontat.

Yo-yo
Copii preocupaţi de noul
joc la modă: Yo-Yo
Şi în definitiv “Yo-Yo" are poate şi un rost mai tainic... De vreme ce doamnele elegante şi domnii gravi l-au adoptat ca pe un tovaraş de ispravă, care te consolează de trădarea prietenului, de scăderile bursei, de farsele pe cari ţi le joacă politica, se vede că mica jucărie conţine într'ânsa şi ceva simbolic: firul ce se deapănă e cursul precipitat al vieţii, urcuşurile şi coborâşurile sunt situaţiile strălucite şi cele penibile pe cari ni le oferă destinul. Mai cu seamă politicianul regăseste în “Yo-Yo" întreaga lui activitate: în primul rând... învarteala, apoi jongleria şi apoi... trasul sforilor. Încurcarea sforilor, caăerea sau rezistenţa “Yo-Yo"-ului simbolizeaza desigur greul timp... al opoziţiei. De aceia să nu socotim ultima importaţiune doar drept un joc nevinovat ci desluşindu-i tâlcul ascuns, să recunoaştem, că în vremile astea de criză, de neplată a salariaţilor, de stadiu critic al al pactelor de neagresiune, “Yo-Yo" nu este doar un divertisment. ci mai mult o diversiune. (“Ilustraţiunea Română” din 16 noiembrie 1932)

Prefectura şi… muzica:


“Prefectura Poliţiei Capitalei luat o măsură civilizată: muzicile, megafoanele şi oricare alt mijloc de tortură acustică din localurile care sunt împrejmuite de imobile să înceteze după ora 1 noaptea. Măsura, ca oricare altă măsura bună, a rămas... “un document" sub formă de ordonanţă; barbaria continuă spre mulţumirea chefliilor şi a oamenilor fără griji.” (“Ilustraţiunea Română” din 20 iulie 1932)

Cu cărămida în cap…


“Neagu Bălăbăneanu, cetăţean paşnic din Calea Dudeşti No.28, pe când şedea în poartă a fost lovit cu o cărămidă în cap. Din acest “fapt divers" al Capitalei se poate vedea că nu numai oamenii politici, ci şi simplii cetăţeni se pot pomeni cu... cărămida în cap.” (“Ilustraţiunea Română” din 26 octombrie 1932)

Beau , Mi-a murit norocul
1932: Ionel Fernic în
"Ilustraţiunea Română"

Ionel Fernic – două noi şlagăre


“D. lonel Fernic e un compositor norocos. După cunoscutele lui “şlagăre": “Minciuna”, “Dar eşti la fel”, “Minte-mă”, el lansează acum două noi cântece: “Beau" şi “Mi-a murit norocul”, cari par să aibă aceiaşi şansă.” (“Ilustraţiunea Română” din 30 noiembrie 1932)


Musca ferăstrău

“În sfârşit, avem şi “musca ferăstrău”, insecta care a atacat grâul din câteva judeţe. Într'adevăr  e tocmai ceea ce ne mai lipsea la o producţie redusă şi la necazurile plugarului nostru. Apoi n'aveam noi destule... “ferăstraie” cari ne sărăcesc şi cu care se irosesc atâtea avuţii? Deocamdată entomologii cercetează provenienţa acestei curioase muşte care posedă un adevărat instrument de tăiat. Se zice că, în disperare de cauză, aceste muşte ar fi fost aduse de peste mări şi ţări de câţiva buni români... să taie degetele prea lungi ale unor anumiţi politicieni.” (“Ilustraţiunea Română” din 20 iulie 1932)

Lapte… la metru


50 de perechi cununate
 în acelaşi timp  la o biserică
 din şoseaua Pantelimon
Pe viitor laptele se va vinde... cu metrul. Să nu credeţi că este vorba de vreo năzdrăvănie a ingeniosului nostru primar Dobrescu sau a lăptăriei noastre comunale. Nu! Este vorba de ceva serios: invenţia unui savant danez care a găsit mijlocul să solidifice laptele şi să’l transforme în foiţe subţiri. Aceste foiţe păstrează multă vreme neatinse proprietăţile laptelui integral. Astfel se poate vinde… cu metrul şi prezintă avantajul că... nu poate fi botezat cu apă, cum se întâmplă cu laptele proaspăt. Hârtia de lapte va putea fi întrebuinţată la scris sau tipărit. În aceste condiţiuni manuscrisele proaste, scrise pe astfel de hârtie, nu vor mai fi aruncate la coş ci înghiţite de secretarii de redacţie. Şi funcţionarii de ministere se vor bucura de o asemenea invenţie căci, în lipsă de salarii, se vor putea hrăni cu petiţii... comestibile.” (“Ilustraţiunea Română” din 19 octombrie 1932)

4 comentarii :

  1. Interesant! Cărămizi zburătoare, mai ceva ca un yo-yo, muzica d.lui Fernic, muște și cai, muzici asurzitoare și cununii multiple! Caii și laptele la metru, ies din discuție, una e că nu se pot hrăni caii cu centimetri de hârtie, și nu semnează petiții pentru un potcoavar mai destoinic!!
    Ce să facem? —știri de.., amuzament. Oare era cineva să ia de bună povestea cu muște fierăstrău?..
    Foarte amuzant! Cine știe, câți vor râde peste o sută de ani, de știrile noastre de la ora cinci!?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Întrebarea e: cine le va pune pe un "blog"! :))

      Ștergere
  2. m-oi margini la derby-uri:
    faceti o satatistica a oraselor ce au in denumirea cartierelor Hipodrom,Stadion

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Destule. Din pacate cred ca nu mai avem cu adevarat decat un singur hipodrom: cel de la Ploiesti...

      Ștergere