Smaranda Brăescu – Icarul suspendat în nemărginire

Smaranda Brăescu a fost prima femeie pilot de avioane şi prima femeie cu brevet de paraşutist din România. Mai mult, în anul 1931, ea a reuşit să cucerească titlul feminin de campioană mondială la paraşutism, în urma unui salt făcut de la uluitoarea înălţime pentru acea vreme de 6000 de metri. Iată cum consemna săptămânalul interbelic “Ilustraţiunea Română” evenimentul:

Smaranda Brăescu în
revista "Ilustrațiunea română"

din 14 octombrie 1931
“Aviaţia şi lumea noastră sportivă sărbătoresc succesul d-rei Samaranda Brăescu, cunoscuta şi curajoasa noastră paraşutistă, care a isbutit de curând să bată recordul mondial feminin de aruncare cu paraşuta. Evenimentul, desigur, depăşeşte graniţele noastre, pentru că performanţa stabilită de d-ra Brăescu întrece cu mult vechiul record de 4800 m., deţinut de o americană: peste 6000 metri. Este desigur o sărbătoare naţională şi internaţională pentru toţi acei care urmăresc aceste grandioase realizări şi o mândrie legitimă pentru noi românii, care putem figura în condiţii atât de strălucite în concertul recordurilor mondiale.”

“Realitatea ilustrată”, un alt săptămânal important din acele vremuri, consemna: “D-ra Smaranda Brăescu, deţinătoarea tuturor recordurilor feminine europene de aruncare cu paraşuta, a stabilit o nouă performanţă de specialitate, care o clasează în fruntea paraşutistelor internaţionale, deţinând astfel recordul feminin al lumii. Distinsa noastră sportivă s’a lansat de la o înălţime de 6000 m., dintr’un avion pilotat de locotenentul Papană, parcurgând circa 10 km. în picaj, pe Bărăgan şi aterisând în imediata apropiere a gării Sărăţeni.”

"D-ra Smaranda Brăescu
înainte de cucerirea recordului
 mondial de aruncare cu parașuta"
 
La puțin timp după cucerirea titlului mondial, Smaranda Brăescu acorda un intreviu revistei “Ilustraţiunea Română” (publicat în numarul din 14 octombrie 1931):

“Domnişoara Brăescu vorbeşte încet, liniştit, cu un frumos accent moldovenesc. Coboară doar dintr'o familie de săteni din ţinutul Tecuciului (notă: s-a născut la Hănţeşti, jud. Covurlui, în 21 mai 1897). Păstreaza în voce, ca şi în toată înfăţişarea, o sfiiciune şi o modestie fermecătoare, în contrast isbitor cu îndrăsneala şi curajul pe care le manifestă în acele primejdioase coborâri cu paraşuta.
- Nu prea ştiu să povestesc atât de bine, ca să pot întreţine cum se cuvine cititorii d-v. spuse d-ra Brăescu.
Şi totuşi povesteşte minunat, în cuvinte simple, dar mişcătoare...  Paraşutista noastra îşi povesteste copilăria, viaţa şi greutăţile pe care le-a întâmpinat până ce a putut lua la Berlin brevetul internaţional. Apoi greutăţile până ce a obţinut avionul cu care s'a putut urca până la şase mii de metri.

Smaranda Brăescu pe coperta
"Realităţii ilustrate"
 din 15 octombrie 1931
Unii m-au considerat o excentrică, alţii chiar o nebună. Dar eu mi-am văzut de drumul pe care-l aveam să'mi găsesc idealul şi mulţumirea mea sufletească. N'am bătut recordul, nici pentru glorie, nici pentru premii. Puteam sa realizez acelaşi record în Apus sau în America, unde o asemenea realizare constituia evenimentul zilei. Dar am preferat să-l realizez aici în ţară, pe pământul ţării mele şi pentru numele nostru românesc. Nu ştiu dacă un record mondial feminin este o ispravă tocmai atât de mare precum spuneţi. Totuşi ne conferă un drept în concertul mondial al paraşutiştilor şi al sportivilor, care trebuie să ne dea şi noua românilor consideraţia meritată. 
D-ra Brăescu îmi povesti apoi pasiunea pe care o avea din copilărie pentru aviaţie şi pentru contribuţia pe care o poate da femeia română în acest domeniu. Apoi, istorisi împrejurările în care a putut bate recordul mondial:

LA 6000 METRI

Recordul Smarandei Brăescu
 în cotidianul francez
 Paris-Soir (8 oct. 1931)
- În Potez-ul 25 care-l pe conducea cu atâta pricepere locotenentul Papană, am ajuns la 6000 metri. Prin oglinda cu care puteam controla înălţimea vedeam cum mă apropii de ţintă. N'aveam nici urmă de emoţie. Doar o bucurie imensă, dar stăpânită, pentru că cei mai mulţi îmi garantasera că nu voi putea trece de patru mii de metri fără mască de oxigen. Chiar medicul care mă examinase înainte de plecare, după calculele aparatelor, îmi afirmase acelaşi lucru. 

Nu v'aş putea spune ce anume m'a îndemnat să nu ţin seama de asemenea recomandaţii; ceea ce ştiu sigur e faptul că o putere lăuntrica mă îndeamna să trec graniţa pe care o stabiliseră oamenii... Şi am trecut-o! Obişnuită să sar de la diferite înalţimi, nu mai aveam nici un fel de preocupare pentru aruncarea cu paraşuta, pentru că eram convinsă de reuşită... Mă preocupa mai mult... să ating înălţimea şi de acolo, de la 6000 de metri, să sar.

SĂRITURA

Smaranda Brăescu
 fotografie din "Realitatea ilustrată"
numărul din 15 octombrie 1931
Locotenentul Papană întoarse capul şi în momentul în care îmi făcu semn, eu eram pregătită să sar.
- Dar dacă aviatorul nu vă făcea semn, continuaţi ascensiunea?
- Nu. Săream în orice caz şi oricum, pentru că atinsesem cei 6000 de metri... Am sărit de pe avion, aşa cum sar eu de obicei. Primii 50 de metri i-am parcurs cu paraşuta închisă... Dacă s'ar fi deschis la o distanţa şi mai mare ar fi fost şi mai bine.
- Nu vă era teama ca nu cumva paraşuta să se defecteze?
- Câtuşi de puţin... Cu paraşuta Heineke n'aveam nici o teamă... În spaţiu, de-a lungul celor şase mii de metri, paraşuta trebuia să se deschidă.
- Totuşi, dacă nu s'ar fi deschis?
- Muream! Atâta tot. Câţi n-au murit pentru asemenea idealuri?... Apoi, viaţa preţuieşte mai mult decât idealul?

Smaranda Brăescu
După vreo mie de metri au început balansurile, care păreau că mă frâng în două. Locotenentul Papană, care'mi supraveghea coborârea, după câte mi-a spus în urmă, a avut impresia că mi se întâmplase o nenorocire şi că nu mai eram decât un cadavru care plutea in aer. Este drept că am suferit enorm având continuu vomitări, ameţeli, o impresie de epuizare... Am parcurs astfel cu balansuri, trecând prin numeroase ‹‹goluri de aer›› până ce am ajuns la pământ. Când am căzut pe pământ, în mirişte, ştiam că sunt salvată... Extenuată, am cerut celor ce îmi veniseră în ajutor să mă lase să mă odihnesc aşa cum căzusem. După o jumătate de oră mi-am revenit şi cu acelaşi avion cu care făcusem ascensiunea m'am reîntors la Bucureşti (...)”

Smaranda Brăescu
imediat după accidentul 

din anul 1930
Aceasta a fost poveste zborului cu parașuta - spusă chiar de cea care ştia să plutească “suspendată în nemărginire” - cum atât de frumos caracteriza Smaranda Brăescu saltul cu paraşuta într-un alt interviu. Şi trebuie să vă spun ca saltul de la 6000 de metri a fost făcut în anul 1931, la doar un an după un groaznic accident suferit de Smaranda Brăescu la un miting aviatic ţinut la Satu Mare (17 august 1930), incident soldat cu mai multe coaste rupte, cu o fractura dublă la picior și după o imobilizare la pat de aproape şase luni.
Ce a urmat? O încercare de a doborî şi recordul mondial al bărbaţilor, încercare făcută în Statele Unite ale Americii. Încercarea a esuat din păcate din cauză că... rezerva de oxigen a pilotului avionului s-a consumat înainte de a atinge înalţimea de 24000 feet (7315 metri). Smaranda a reușit totuşi în 19 mai 1932 un salt de la 6929 m şi astfel “a bătut” cu 476 de metri recordul mondial masculin anterior, devenind “campioană mondială absolută”.


Smaranda Brăescu
fotografiată în locuinţa sa
din Bucureşti (1931)
La 8 octombrie 1932 Smaranda Brăescu a obţinut și Licența de Pilot Particular de aviaţie, fiind prima femeie din Europa care a obținut brevetul de pilot în Statele Unite ale Americii. 
A urmat războiul și un patriot precum Smaranda Brăescu nu putea să nu se implice: a zburat ca voluntar în celebra “Escadrila Albă” de aviație sanitară şi în “Escadrila de recunoaștere, observație și legătură” – fiind decorată cu ordinul “Crucea Regina Maria - clasa III-a”. După război, indignată de modul în care a fost falsificat rezultatul alegerilor din anul 1946, Smaranda Brăescu a semnat - alături de alte personalităţi - un protest înaintat delegatului american care făcea parte din Comisia Aliată de Control. Acest document a fost predat de către delegatul american delegaţiei sovietice. Ca urmare a început opresiunea şi Smaranda Oprescu a fost nevoită să se ascundă (folosind nume false precum Maria Matei sau Maria Popescu). A fost condamnată, în contumacie, la 2 ani de închisoare. Cert este că nu a fost niciodată găsită de către comunişti rămânând pentru eternitate... supendată în nemărginire.

Surse:


“Ilustraţiunea Română” – numărul din 14 octombrie 1931
“Realitatea Ilustrată” - numărul din 15 octombrie 1931

17 comentarii :

  1. Foarte interesanta povestea si mai ales turnura de final. Oare ce se stie acum despre Smaranda?!? Wikipedia spune ca a murit in 1948 desi e putin neclar cum putea sa moara astfel fiind inca tanara... Poate doar de inima rea.
    Avand in minte ultima carte citita despre ororile din inchisorile comuniste de la inceputul instaurarii regimului, dar si dupa, nu pot exclude omorul cu toate ca omorul era varianta simpla pe vremea aceea. Tortura era la putere... fizica, dar mai ales psihica :(

    RăspundețiȘtergere
  2. As dori tare mult sä vä documentati si sä ne spuneti cum a murit la NUMAI 2 ani de la alegerile frauduloase din 1946. E foarte important. Deci, se presupune cä a fost gäsitä si bägatä la inchisoare, unde i s-a pierdut urma
    Vä rog mult, cäutati materialul in arhive. Vä multumesc

    RăspundețiȘtergere
  3. O sa incerc sa dau un raspuns atat pentru Claudia cat si pentru Julia. Date certe despre ultimii ani ai Smarandei Braescu nu am gasit - cu mijloacele e care le am. Sigur ca puteam sa culeg una dintre variante si sa o reproduc. Dar ce fac eu aici e sa culeg franturi din cotidianul anilor trecuti si sa le aduc in fata cititorilor de azi. Asta am facut si in cazul Smarandei Braescu - am redat publicului un interviu uitat. Mai departe las locul istoricilor sa faca lumina. Desi, in cazul Smarandei Braescu, poate ca destinul a vrut asa, sa ramana plutind in nemarginire.

    RăspundețiȘtergere
  4. Interesant articolul !...Mulțumiri pentru publicare !...

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc si eu Nelu Preda. Ma bucur ca ai revenit pe blog. Te mai astept, cand ai timp si chef!

    RăspundețiȘtergere
  6. Sa observam ca nu se mentioneaza daca parintii erau "saraci" sau "bogati", ci intr-o formulare de bun-simt se spune pur si simplu "coboara dintr-o familie de sateni.."

    RăspundețiȘtergere
  7. Alte vremuri, alti oameni, alt... bun simt !

    RăspundețiȘtergere
  8. Zborul - tentatia nemarginirii are atatia pasionati printre romani,incat ar merita o monografie:admiratia pentru ei,cei ce si-au deschis aripi cu curaj si daruire e deosebita:Vlaicu,Coanda,dar mai ales Ele,sfidand oprelisti de tot felul,ca si Smaranda Braescu.Frumos omagiu....

    RăspundețiȘtergere
  9. Ma bucur ca nu sunt singurul care admira Icarii....

    RăspundețiȘtergere
  10. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  11. Anii de razboi In anii de razboi, Smaranda s-a alaturat ,,Escadrilei Albe" de aviatie sanitara, fiind insotitoare de zbor, salvand astfel vietile a sute de soldati raniti pe front. Pentru intreaga sa activitate de pe front, Smaranda Braescu a fost decorata si a primit Crucea ,,Regina Maria", clasa a III-a. Dupa razboi, indignata de ceea ce se petrecea in tara noastra, Smaranda protesteaza impotriva falsificarii alegerilor din noiembrie 1946, semnand, alaturi de alte personalitati, un memoriu care a fost trimis Comisiei Aliate de Control. Din nefericire, documentul a ajuns in posesia delegatiei sovietice, iar galateanca si ceilalti semnatari au fost supusi opresiunii comuniste. Smaranda a fost condamnata, in lipsa, la 2 ani de inchisoare. Pentru a scapa, a fost nevoita sa se ascunda, sa-si schimbe numele si sa pribegeasca in straie de macuta greco-catolica. Bolnava de cancer, Smaranda Braescu a fost operata, sub numele de Maria Matei. La finalul anului 1947, aceasta era ingrijita la ferma Congregatiei Maicii Domnului din Cluj, purtand numele de Maria Popescu. Marea parasutista a murit in Clinica Universitara a doctorului Iuliu Hatieganu pe 2 februarie 1948, fiind inmormantata la Cimitirul din Cluj.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru epilog (eu am preferat ca finalul sa ramana... suspendat in eternitate). Te mai astept pe blog, cand ai timp si chef, Geia!

      Ștergere
  12. Am uitat sa scriu sursa , unde sunt mai multe detalii :

    http://adevarul.ro/locale/galati/viata-tumultoasa-smarandei-braescu-femeie-parasutist-romania-salturile-facut-o-celebra-lumea-1_56867a3d37115986c606ade9/index.pdfbb

    RăspundețiȘtergere
  13. Iar aici, am gasit niste inscrisuri si mai detaliate despre sfarsitul Smarandei dar si despre ce a fost dupa...Absolut REVOLTATOR !

    http://cybershamans.blogspot.ro/2011/03/eroina-fara-cruce-smaranda-braescu.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte interesant articolul. Cred insa ca istoricii sunt cei care trebuie sa faca lumina in acest caz. Si mai cred ca Smaranda Braescu merita un loc al ei - macar acum - si poate un monument adevarat care sa o onoreze. Prea mult??? Nu cred!!!

      Te mai astept pe blog, Geia!

      Ștergere
  14. Interesant. Pe lângă toate acestea, era o femeie frumoasă, și poate alta în locul ei, ar fi preferat o altă carieră, sau pur și simplu ar fi adus glorie altei națiuni, care i-ar fi recunoscut meritele, ar fi ajutat la împlinirea altor recorduri.. Concluzia? Câteodată iubești de unul singur. Chiar și propria țară. Poate nu a murit. Poate e undeva, în Nirvana, noțiune de zbor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A rămas suspendată în nemărginire. E mai bine așa...

      Ștergere