Automatele – micile minuni interbelice

Automat pentru dulciuri
Bucuria copiilor:
automatele pentru dulciuri
Deşi ne vine astăzi destul de greu să credem, automatele erau totuşi o prezenţă relativ banală în Bucureştiul interbelic. Mă refer aici atât la automatele stradale cât şi la cele destinate servitului mesei. Despre localurile cu automate de sandwich-uri, băuturi sau prăjituri v-am povestit pe larg într-un alt articol, “Fast food-urile interbelice”. Astăzi vă voi povesti despre automatelor mai banale destinate vânzării dulciurilor (şocolată, biscuţi, bomboane), a celor pentru distribuirea biletelor de tramvai sau a... parfumului precum și despre “automatele - joc de noroc” (pardon – de dexteritate). Articolul pe care o să-l citez în continuare a apărut în numărul din 4 noiembrie 1931 al revistei “Ilustraţiunea Română”:

Tot românul sau poate tot muritorul are o atracţie mistică spre automat. Ştie el, desigur, că la originea tuturor lucrurilor e tot o mână omenească şi un creier gânditor care cântăresc marfa, o împart în porţii şi o pun la dispoziţia onoratei clientele. Dar… dorul de minuni care sălăsuieşte în suflet, ca o amintire a vremurilor când, la voinţa vreunui sfânt coborât pe meleagurile astea, apa ţâşnea din stâncă, mai creează iluzia că şi noi realizăm ceva extraordinar, când prin simpla apăsare pe un buton (după prealabila insuflare a “harului” sub forma meschină a unei monede) declanşăm o maşinărie complicată şi facem să apară lucrul dorit.


automat pentru parfum
Parfum de la... automat
( De doi lei.. parfum)
Bineînţeles copiii au fost cei care s'au bucurat cei dintâi de inovaţie. De altfel generaţia nouă  e întotdeauna mai puţin surprinsă şi mai gata de adaptare în faţa creaţiunilor noi. E cel mai bun semn că începem să devenim şi noi “generaţie veche". Deci, ăştia mai maturi am avut un moment de ezitare în faţa americanizării. Copiii însă, au îmbrăţişat-o imediat şi - funcţia creând organul - au apărut în toate colţurile de străzi precum şi la staţiile de tramvaie, minunate cutii de tinichea sau fier, pline cu fel de fel de atracţii: biscuiţi, şocolată, caramel… Dar, întocmai cum nici minunile nu se efectuează totdeauna la comandă, se întâmplă adesea ca bănuţul să sune doar batjocoritor în lada de fier, fără ca minunea – adică şocolata sau mai ştiu eu ce bunătate de un leu – să-şi facă apariţia. Zadarnice sunt lacrimile micuților păcăliţi de monstrul-mecanic şi singura răzbunare ce le rămâne este o bună lovitură de picioruş revoltat. N’am putea susţine cu certititudine că e concesionarul acela care şi-a rezervat această "şansă" în plus a introducerii de monedă fără "contravaloare". Dar dacă aşa ar fi cazul, el s'ar fi dovedit un excelent psiholog, căci a creat un risc. Şi riscul e doar o tentaţie în plus: Nesiguranţă, aşteptare, emoţie…

Cântarul automat
Cea mai bună dovadă, că acest risc îşi joacă rolul de chemare, e glomeraţia din  faţa automatelor în care, zvârlind leul cu dexteritate, faci să-ţi iasă un şir întreg de lei etalaţi frumos în "corpul cutiei de metal". Numai că aici nu se mai poate vorbi de "riscul de a pierde", ci de riscul de a câştiga, atât de minunată fiind această eventualitate. De altfel acest soi de joc nu atrage decât specia cea mai inferioară de vulg, aceiaşi care se înghesuie la Moşi în jurul roatei cu trei numere din şapte "câştigătoare". Sunt gâştele sigure de a fi jumulite. Dar automatul în sine a prins. Precum altădată îţi dădeai întâlnire în hall-ul cinematografului cutare, acum cuvântul de ordine e: la automat. Sub aparenţa unei ieftinătăţi care scoate ochi, negustorul are totuşi grijă să nu piardă nici el, dozându-şi bine porţile, astfel ca acela care împarte, să-şi facă partea leului, sau a leilor…

Jocuri de dexteritate...
 automate

Pentru noi cetăţenii însă, aceste automate au avut şi un efect salutar cert: concurându-se între ele au provocat o supralicitare, care a dus la ieftinirea – încă foarte relativă – a preţurilor exagerate din cafenele şi bodegi şi la ocolirea restaurantelor prea speculante. Ele sunt un excelent refugiu în caz de ploaie şi recunoaştem că-şi dau toată osteneala ca să ne apară cât mai estetice. O inovaţie fericită este serviciul efectuat de fete curăţele, care satură ochiul, acolo unde stomacul rămâne nesăturat... Dar, românu-i greu până se apucă de un lucru, că de lăsat se lasă uşor… Aşa că să nu vă fie teamă de prea multă mecanizare. Zarva începutului e urmată totdeauna de o acalmie trist prevestitoare... Să dea Domnul să fim noi proşti profeţi.”



Sursa: articolul “Automatele” apărut în numărul din 4 noiembrie 1931 al revistei “Ilustraţiunea Română”  citit din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureştilor

Un comentariu :

  1. Buna ziua!

    Noi, Asociatia Parinti pentru Copii, credem ca un text scris de dumneavostra de 1 iunie sub titlul ” Scrisoare catre mine, copilul “, ar putea imbunatati viata multor copii din Romania. Regasirea emotiei copilariei retraita de fiecare dintre noi prin lectura textelor scrise de dumneavostra alaturi de alte personalitati din Romania la care am apelat, ar putea fi cheia unei noi abordari, atat la nivel personal, cat si institutional, a problemelor reale cu care copiii din societatea moderna se confrunta.

    Ceea ce va rugam este sa acceptati provocarea si sa ne trimiteti pe adresa de e-mail : scrisoricatreminecopilul@gmail.com un text semnat de dumneavostra cu tema ” Scrisoare catre mine, copilul “

    Textul dumneavastra, alaturi de alte texte scrise de nume respectabile din Romania, precum si de voluntari mai putin cunoscuti, dar la fel de dornici sa participe la cauza noastra, va fi publicat in revistele de nisa cu care vom colabora, pe blogurile colaboratorilor nostri care trateaza teme similare, iar, la final, vor face obiectul unui volum ce va fi publicat, pe baza unei colaborari cu una din editurile de profil, sub titlul ” Scrisori catre mine, copilul ” .

    Va multumim pentru amabilitatea cu care ne acordati atentie , asteptam in timp util textul dumneavostra cu tema ” Scrisoare catre mine, copilul ” pe adresa de e-mail :scrisoricatreminecopilul@gmail.com

    Cu stima, Asociatia Parinti Pentru Copii

    https://scrisoricatreminecopilul.wordpress.com

    La acest proiect pot participa atat persoanele invitate, cat si alte persoane care vor sa ni se alature fara o invitatie speciala in acest sens, dar care cred ca au puterea de a accepta provocarea de a scrie sincer catre cel care a fost odata, copilul.

    Pe masura ce vom primi textele dumneavoastra pe adresa de e-mail:scrisoricatreminecopilul@gmail.com, odata cu publicarea in revistele si blogurile de specialitate vom adauga pe acest blog o parte din textele ce vor sta la baza volumului:” Scrisori catre mine, copilul “

    RăspundețiȘtergere