Presa din 1911 despre ”rochia-pantaloni”

Despre reacția bucureștenilor față de lansarea modei rochiei pantalon am vorbit mai demult. Să știți însă că această "profundă inovație vestimentară" a declanșat o dezbatere aprinsă în societatea românească la începutul secolului trecut (nu doar în cea bucureșteană – după cum o să vedeți). În centrul acestei dezbateri nu erau doar vestitele "rochii-pantalon" ci și părerile împărțite cu privire la rolul și lla ocul femeii în societate. Mă voi rezuma astăzi la câteva articole din presa anului 1911 care au avut ca subiect noua modă. Articolele au fost culese din săptămânalul umoristic bucureștean “Furnica”, din ziarul arădean “Tribuna” și din “Unirea - Foaia bisericească și politică”:

“Zilnic citim prin ziare că’n cutare oraș o doamnă, îmbrăcată cu rochie-pantaloni, a fost huiduită pe stradă, urcata într’o trăsură și trimeasă pachet la domiciliu. Să fie oare atât de obscenă această modă? Atunci cum rămâne cu pantalonii bărbătești?... Unde mai pui că rochia-pantaloni nici nu se încheie în față, ca și colegii masculini, fapt pentru care primăriile din lumea întreagă cheltuiesc milioane cu înființarea și întreținerea ‹‹pișoarelor›› de pe străzi. Interwievat asupra noii mode, amicul nostru Popescu a răspuns foarte scandalizat:
- Asta-i modă nemțească și ca atare sunt contra ei. Nu voiesc ca Europa să creadă că România e țară de homosexuali!
Și când te gândești că majoritatea bărbaților judecă ca Popescu!

Un exemplu… auzit din gura a doua mahalagioaice vecine cu poarta. Țața Ghioala povestește lelei Zoițica:
- Și cum îți spusei, soro, boieru’ avea o ibovnică. Una d’alea, o cocotă, de! Cocoana află. Ca să-i prinză, într’o zi spune boierului că se duce cu trenu’ la mă-sa, la moșie, ca să-i mai ceară ceva parale din zestre. Boierul, care e un calic și jumătate, trimete un bilet la ibovnica lui ca să vie după prânz la el acasă, c’o așteaptă cu masa. La două după douăsprezece, cocoana pleacă la gară. Numaidecât hop și cocota îmbrăcată în gogeamite șalvarii de țigancă spoitoreasă. Se dă jos din trăsură și zdup în curtea boierului. Așa, ca la vreun ceas, se întoarce și cocoana, năpraznică ca un leu paraleu, intră val-vârtej în casă și să te ții chindie! Chiu! Vai! Fire-ai a dracului de…. Și câte alea toate! Dau fuga sa văd ce s’a întâmplat. N’apuc bine să mă reazăm de parmaclâcul porții, că ce să văd?... Ibovnica boierului fugind pe stradă, despletită și cu pantalonii în vine. Să leșini de râs nu altceva!
- Cu pantalonii în vine? Hotărât lucru; rochia-pantaloni nu-i nici estetică nici practică!” (“Furnica” – 3 martie 1911)

Saptamanalul umoristic Furnica
Uneia care a rămas îndărăt cu moda:
Funcționara de la water-closet (WC):
-Poftiți în partea cealaltă, c’aici e pentru femei!
"O modă ridicolă şi fără cea mai uşoară eleganță aceste fuste-pantaloni. Mă mir că le zice aşa: pantaloni pur şi simplu ar ajunge. Să nu credeţi că sânt altceva decât nişte şalvari, aşa cum poartă turcoaicele. Dar în vreme ce odaliscele nu le poartă decât între cele patru ziduri ale haremului, americancele şi o parte din pariziene se fudulesc cu ele pe stradă ziua în nămiaza mare. Ce modă insipidă! Dar e moda, n'ai ce-i face! Snobii îşi au reprezentanţii ei pretutindeni. Bărbaţii se opun din toate puterile lor acestor costume dizgraţioase. Parisienii sânt spre lauda lor şi în ceea ce priveşte eleganţa, hotărât reacţionari.
O anecdotă nostimă e tipărită în toate ziarele parisiene. V'o comunic, iubiţi cititori. O doamnă din înalta societate, tânără şi frumoasă, şi-a comandat fără ştirea soţului o ridicolă fustă-pantalon. Cu ocazia unei vizite pe care era s'o facă împreună cu soţul său, ea înnoi odiosul costum. Dar, ascunşi sub lunga manta de catifea, şalvarii scăpară de investigația bărbatului. În anticamera casei unde se duceau să facă vizita, doamna, schiţând un zîmbet neliniştit, îşi descheie mantaua ațâțând bietului soţ stupefiat un adevărat costum de odaliscă. Ea socotea că bărbatul ei n'avea ce face în fața unui fapt desăvârșit și că va trebui să cedeze.
- Foarte bine, zise soţul cu răceală, dacă îți scoţi mantaua şi întri fără ea în salon, îți jur că-mi scot şi eu redingota şi mă prezint numai în mâneci de cămaşă.
Doamna îşi păstră mantaua. A doua zi, la teatru, aceiaşi scenă. Şi rochia pantalon fu părăsită grație energiei masculine, pe care dorim ca toți parizienii s'o imiteze față de ridicolele exigențe ale soţiilor lor." (“Tribuna” – Arad – 22 februarie 1911)

Saptamanalul umoristic Furnica
Bietul Pavlică:
- Ce dracu’ Pavlică, nu ți’e rușine să ieși așa pe stradă?
- Ce să fac, coane Alecu? De când e moda ca și doamnele
să se îmbrace în pantaloni e singurul  mijloc să mă deosebesc de ele!

"Ce glumă proastă! Jos cu academia cuminţeniei, trăiască fusta-pantalon! Şi de ce nu, mă rog? Dacă moda, evolutiv, vine să schimbe îmbrăcămintea, pentru că rolurile par a se fi schimbat de mult. Senzația actuală la Paris fiind fustele domnilor şi pantalonii cucoanelor. Ultima creație a modei masculine este lărgimea considerabilă a pantalonilor, care se apropie în contururi de fustele împiedecate. Ei bine, geniul creator al modelor feminine a răsturnat de data aceasta socotelile de acasă şi a scos în târg cea mai potrivită formă pentru complectarea emancipărei femeilor: rochiile-pantaloni. Şi să mai zici că ilustraţiile de bâlci, cu bărbaţi ce împing căruţurile copiilor şi femei în pantaloni, cu monoclu, sânt închipuiri de domeniul unei fantezii brutale." (“Tribuna” – Arad – 5 martie 1911)

"Dl. Disescu, renumit advocat şi jurisconsult, fost şi poate viitor ministru de culte, într'o conferinţă la Ateneu, a susţinut chiar că femeia are drept să fie şi episcop şi preot şi cum Americanii au păstori femei şi cetisem că chiar şi în Anglia au început protestanții cu pastori feminini, de ce n'am avea și noi în România, pe lângă femei prezidente de Parohii şi femei păstoriţe, după ce deja femeile au aci aşa rol mare în mişcările actuale ale aşa-numitului „scandal bisericesc"? Şi apoi mai ţinându-se în seamă şi moda de azi şi de mâine a femeilor, nu ar fi eschisa posibilitatea să vedem ceva modern în biserica ortodoxă de aci, adecă, predicând din uşa altarului sau de pe amvon o păstoriţă cu pălăria sanctecler şi cu rochia pantaloni! Apoi să nu strigi cu mâhnire: Ce timpuri ce moravuri!?" ("Unirea - Foaie bisericească-politică" – Blaj - 18 Mai 1911)

"Victimile modei: Zi pe zi ne vin veşti despre eroinele moderne şi odiseele lor în legătură cu rochia-pantaloni. În Paris, Berlin, Viena, ba chiar şi în Pesta cea cu mofturi legendare: primele rândunele ale nouei mode au fost formal insultate. În Praga de ex. îndrăznind două inse a se plimba pe stradă în noul costum, plebea indignată le-a împresurat cu înjurături şi alte ofense, aşa încât sermanele Eve au fost nevoite a-se refugia într'o casă." ("Unirea- Foaie bisericească-politică" – Blaj 11 Martie 1911)

Saptamanalul umoristic Furnica
Moda de mâine:
Aveți puțintică răbdare, domnilor:
După “rochia-pantaloni” fatal va
 trebui  să urmeze “rochia ciorapi”
(a venit în... 2017 se pare)
Ca să încheiem într-o notă amuzantă, voi da din nou cuvântul Lui Cyrano – umorist al revistei “Furnica”:

MESAGIUL ȘI ROCHIA-PANTALONI

Vorbe’n vânt, vreme pierdută
Cu Mesaju’n parlament,
Când mesajul nu discută
Cel mai grav eveniment!

Chestiunea cea mai gravă
La latini, anglo-saxoni,
La mongoli, la rasa slavă...
E azi rochia-pantaloni.

Ce rușine, Românie!
Cum se poate, în Mesaj,
Moda asta să nu fie
Pomenită’ntr’un pasaj?!

Azi în țara românească
Nu-i birt, stradă, club, salon,
Unde să nu se vorbească
Despre rochia-pantalon!

Tocmai Parlamentul țărei,
Tocmai oamenii de Stat,
Tocmai ei s‘o dea uitărei?!
Este trist ! Și e ciudat !

Astăzi, când conul Petrake
Îi dă zor că-i democrat,
Și mai ales musiu Take,
De ce nu s’au pronunțat?

Cer, în două-trei cuvinte
Să ne spuie ce gândesc
Despre noua’mbrăcăminte
A sexului femeesc!

Ce-i mai grav, însuși Pavlică,
Distins ambisexual,
În Senat n’a spus nimică!
Asta’mi pare colosal!!!

În ceea ce mă privește
Regret că’n acest moment
Când tac toți cum tace-un pește
N’am fost eu în Parlament!

Pe șleau mi-ași fi spus părerea:
Eu sunt reacționar,
Vreau să se’ntoarcă muierea
La costumul legendar!

Rochia jos! Jos pantalonii!
Rochia-pantaloni jos!... Eu
Nu votez cu filfizonii,
Eu votez cu… Dumnezeu!

Filfizonii vor progrese,
Revoluții cu orice preț,
Dar reformele adese
Au caracter cam glumeț.

Reacționar la toartă,
Eu declar că nu aprob
Modele ce azi se poartă…
Jos modernul garderob!

Eu aprob costumul care
Dumnezeu i l-a croit
Primei dame ce sub soare
Ca o floare-a răsărit.

Da, costumul Evei! Iată
Care-i cel mai bun veșmânt!
Este moda inventată
Chiar de-al lumei Tată Sfânt!

Stofe, horbote și funde,
Pe un trup fermecător,
Sunt ca norul ce ascunde
Astrul blond strălucitor!...
(“Furnica” – 30 martie 1911)

Saptamanalul umoristic Furnica
Petrecere câmpenească în rochie-pantaloni:
- Domnule Popescu, ce faci?... Eu ți-am acordat 
un “tur” de vals, nu un tur de pantalon!
Desenele umoristice cu leit-motiv-ul "rochia-pantaloni": publicate în numere apărute în anul 1911 ale revistei “Furnica”.

9 comentarii :

  1. Multumim pentru "perlele" pe care ni le daruiesti - m-am distrat de minune citind articolul. DIn fericire, gusturile oamenilor se schimba si ceea ce candva nu era acceptat, in prezent nu provoaca absolut nici o indignare. Am purtat si eu la randul meu acest fel de imbracaminte si recunosc ca imi placea foarte mult si ma simteam mult mai confortabil si mai sigura pe mine decat atunci cand aveam o rochita...Cyrano ar fi vrut sa ne intoarcem la costumul Evei (si nu suntem departe, judecand dupa moda zilei de azi) dar, sincer, sunt ingrijorata de reactia partii masculine si de situatia in care va precipita raporturile intre cele doua sexe... :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pentru aprecieri si ma bucur cand articolele scrise pe blog chiar sunt o sursa de destindere pentru voi.Cat despre micile parodii din revista "Furnica" - am in plan sa mai "extrag: cateva pentru voi...

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc pentru momentele de buna dispozitie pe care ni le dai! Apreciez munca pe care o faci!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc si eu Maria pentru timpul petrecut 'pe aici" si pentru cuvintele frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  5. Și dacă a venit și moda rochiei ciorap? Ce se mai poate inventa în materie de modă? Sigur, acum un veac, erau de neconceput colanții. Dar uite că, moda a avut grijă să facă și asta. Rămâne doar ideea pusă în versuri de redactorii revistei , aceea a costumului dăruit de însuși Dumnezeu, femeilor. Dar, știi cum se zice în popor : să nu zici hop, până nu treci puntea. Așa și noi, să tăcem molcum, până nu le vine, creatorilor de modă, ideea.
    Mulțumesc. Eu nu prea am râs. Da, ce să facem moda e schimbătoare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri

    1. Pe șleau mi-ași fi spus părerea:
      Eu sunt reacționar,
      Vreau să se’ntoarcă muierea
      La costumul legendar! :))

      Ștergere
    2. Eu ce pot a zice-acuma?
      Mă gândesc la fel se pare,
      Că de când se schimbă moda,
      Nimic nu e nou sub soare!

      Poate că niște cartoane,
      Ori să se transforme-n fustă..
      Ori vreo coală de hârtie
      Să îmbrace minte-ngustă!

      Și din frunzele din bradul
      Ce-ai uitat să-l dai afară,
      Își vor face vreo bluziță
      Să simțim ce-i primăvară!!

      Doamnele n-au preferințe,
      Însă, moda-a-inventat,
      Zicatătoarea, întrebare :
      Ce porți lele chelbea-n cap?
      (c. f.)

      Ștergere
  6. Of, Doamne! Dacă ar reacţiona lumea şi în ziua de azi la modă, poate că nuditatea nu ar mai fi atât de vizibilă şi de permisivă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Castigat ridendo mores... cum bine ziceai înaintașii noștri!

      Ștergere