Galanterii în vremea lui Caragea

Vodă Caragea sau principele Ioan Gheorghe Caradja (n. 1754 la Constantinopol; d. 1844 la Atena) a fost un domnitor fanariot al Țării Românești (1812-1818). A devenit faimos datorită epidemiei de ciumă izbucnită în anul 1813 în Muntenia (vestita „ciumă a lui Caragea”) dar și datorită incendiului izbucnit în prima noapte pe care a petrecut-o în București. În timpul acestui incendiu a fost mistuită de flăcări reședința domnească din Dealul Spirii (Curtea Nouă). Același Vodă Caragea a fost cel care a emis primul cod de legi din Țara Românească („Legiuirea Caradja”). Ce știe mai puțină lume despre domnitor este faptul că era un mare iubitor de femei și că abuzurile lui și ale fiului său, beizadeaua Costache, erau un subiect de scandal la începutul secolului al  XIX-lea. Când punea ochii pe câte o nevastă, Vodă îi trimitea soțul „într’o slujbă depărtată, la trebuință îl și surghiunea, și atunci lua cu dânsul câți-va arnăuți și se introducea la femeia pacientului cu voie, fără voie” – relata Ion P. Licherdopol în „Bucureștii” (1889). Același istoric ne povestește câteva dintre isprăvile fiului lui Vodă:

Vodă Caragea

Beizadea Costachi, tânăr frumos, nu avea altă ocupație decât să scoată din fire pe cucoanele tinere și plăcute. El se înhăitase cu câțiva feciori de boieri și băteau mahalalele ziua și noaptea. O dată, fiind urmărit de bărbatu’uneia din conchistele sale cu care se plimba în trăsură, și văzându-se strâmtorat de aproape, scoate pistolul și trage să împuște pe soțul trădat; glonțul nimerește în unul din caii lui, calul cade din ham și beizadeaua scapă cu chica de topot. A doua zi femeia adulteră erea isgonită de sub streașina conjugală și lăutarii improvizau cântecul: C...vă ai fost, c...vă să fii, / La mine să nu mai vii!”. Trebuie precizat că această întâmplare avea loc în vremuri în care moravurile societății erau înca deosebit de stricte. Chiar în codul de legi a lui Caragea erau prevăzute pedepse aspre pentru adulter: „Cine preacurvește cu muiere măritata să se osândească la surghiunie în soroc de doi ani.”(cf. „Legiuirea Caragea” – Dem. D. Stoenescu – 1903). Despre pedepsele primite de tinerii care „aveau de-a face cu femei măritate”, pedepse la care erau supuși chiar de către soții încornorați, nu pot să vă spun decât că erau... aspre:

Vodă Caragea
Bucureștii în vremea lui Caragea
Măcelarii luaseră obiceiu să umfle pe galanți cu teava ca pe berbeci și-i trimiteau acasă în căruță. Croitorii se serveau de foarfecele cele mari de tejghea. Un băcan, ce găsise un cuconas sub scară la nevasta lui, l-a uns cu catran din creștet până’n tălpi, i-a pus o pereche de coarne pe cap, l-a legat răstignit de mâini pe drug, i-a legat un caluș în gură și l’a luat în sfârcul biciului pe pod, de fugia lumea de dânsul ca de ucigă’l toaca. (...)Pe un alt cuconaș l-a uns cu miere pe piele și l-a lăsat o zi întreagă în prada muștelor și a viespelor”. (cf. Ion P. Licherdopol - „Bucureștii”). Severă în acele timpuri era și paza femeilor. În aceiași lucrare,  Ion P. Licherdopol ne povestește că atunci „când o nevastă se ducea la o rudă, la o prietenă sau la baie ea era însoțită de două trei jupânese bătrâne și credincioase; fetele erau ținute și mai aspru: d’abia aveau voie să iasă în grădină și grădina era înconjurată cu zid 'nalt sau cu uluci de scânduri de stejar. Nici măcar pețitorii nu le vedeau până nu se ispravia vorba de căsătorie, încât ginerele nu era totdeauna sigur că a văzut bine fața logodnicei sale.

După pețit urma nunta. O altă poveste pe care o puteți citi aici:


Surse:

- „Bucureștii”- Ion P. Licherdopol (1889)
„Legiuirea Caragea” – Dem. D. Stoenescu (1903)



9 comentarii :

  1. Foarte frumos. Așa încât, după ce am citit pe îndelete, și cu osebită atenție (!), nu pot decât a mă întreba, cu referire la codicele de legi, oare pentru cine erau făcute? Că doară nu însuși Vodă v-a fi fost uns cu catran!! —ori, domnia sa, beizadeaua, îi vor fi fost lipite acele teribile coarne pe frunte! —n-are a face. Bine că a luat naștere, că legea a fost adoptată. Și, mai bine, că nu era un parlament, ori vreo cameră cu deputați, care să fi tărăgănat lucrurile. Sper că urmarea să fie la fel de captivantă.
    Fără dubii, ai cel mai interesant blog. Și, aș citi întotdeauna ceea ce publici. Nu știu ce să fac, să te felicit pentru articolul acesta, sau să îți mulțumesc? —știi ce, le fac pe amândouă. Te felicit, din suflet pentru postare, și îți mulțumesc din toată inima pentru posibilitatea de a citi.
    Să nu uiți urmarea, sunt foarte curioasă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Atunci ca si acum,legile erau adaptate moravurilor societatii. Aplicarea legilor avea acelasi regim: adaptate moravurilor, nu si beizadelelelor (de ieri sau de azi). :)

      Ștergere
  2. Galanteriile ce fură
    Ilegale-n cel răstimp,
    Devenit-au azi măsură
    Pentru orice anotimp.
    :)
    Aștept pețitorii. :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Erau alte vremuri, acum par ,,poveşti nemuritoare''.

    RăspundețiȘtergere