Vasile lustragiul – fotoreportaj interbelic



Lustragii erau o prezenţa cotidiană a Bucureştiului interbelic. Aproape în toate intersecţiile importante , înarmaţi cu scaune pentru clienţi şi cu câte o lădiţa în care înghesuiau creme de ghete, ceară, perii şi cârpe, lustragii – sau văcsuitorii de ghete cum li se mai spunea - îşi aşteptau muşterii.

Unul dintre aceştia era Vasile – micuţul în vârstă de numai 6 ani – copilul care imediat după răsăritul soarelui îşi lua lădiţa şi cutia de conserve care-i servea drept scaun şi pornea grăbit spre centrul Capitalei. L-a descoperit Grossaru – fotograf al săptămânalului “Realitatea ilustrată” – şi i-a dedicat o întreagă pagină in numărul din 22 septembrie 1937 al revistei:


Cine mai dă atenţie micilor văcsuitori de ghete, pe care îi poţi întâlni la fiecare pas, mai ales prin centrul Bucureştilor!

Totuşi reporterul nostru fotograf a fost uimit intr-o zi, trecând pe Bulevardul Brătianu, de privirea vioaie a micului lustragiu pe care-l înfăţişază fotografiile noastre, şi care la vârsta lui — are numai 6 ani! îşi îndeplineşte meseria cu un talent şi o dexteritate invidiată poate de mulţi lucrători mai în vârstă.

Munceşte sărmanul dela 6 dimineaţa până pe la 5 după amiază, văcsuind conştiincios pantofii îmbibaţi de praful srăzilor; în timpul prânzului — când străzile sunt pustii şterge de praf automobilele de prin staţii, iar seara, ca să-l ajute pe tatăl său care mai mult este şomeur decât are de lucru, vinde şi ziare.

Sărman copil, ce va deveni oare peste 20-30 de anii Poate vreun magnat al cremei de ghete!


Dar cine-i va ierta oare lipsa totală de cultură Căci la vârsta la care majoritatea copiilor abia dacă ştiu cât fac 2 x 2 el trebuie să-şi câştige singur existenţa, ba să-si ajute chiar şi părinţii. Totuşi, nimic nu este imposibil pe lumea asta...”.

Imediat după răsăritul soarelui, 
Vasile îşi ia lădiţa şi cutia de conserve
 care-i serveşte drept scaun, şi porneşte 
spre centrul Capitalei.
L-a convins! Scuipă voiniceşte
 in perie şi incepe să lucreze.

Vasile - Lustragiul de 6 ani


Câştigul este pus la păstrare în... 
casa de bani, care nu este altceva 
decât o cutie goală de chibrituri.
Numai când se iveşte vreun client mai 
inimos care-i dă mai mult decât 
taxa obişnuită pentru lustruit,
 işi permite şi Vasile luxul să-şi cumpere
 un porumb fiert de 2 lei !



In timpul prânzului, când străzile sunt 
pustii, Vasile şterge praful de pe maşinile 
din staţii şi caştigă şi astfel câţiva lei.


Sursa: 
Săptămânalul “Realitatea ilustrată”  – numărul din 22 septembrie 1937 – fotografii realizate de Grossaru

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu