Grădinile de vară de la 1900

O seară în Bucureștiul sfârșitului de secol al XIX-lea, așa cum o vedea Eduard Marbeau, redactor în anul 1881 al ziarului „Correspondent” din Paris: Seara orașul se însuflețește din nou, mulțimea se adună prin cafenelele sau grădinile cu muzică unde se aud cântate mai toate ariile operetelor sau canțonetelor ce fac vâlvă la Paris... În mulțimea aceia pot fi văzuți tinerii ofițeri ai armatei românești cu piepturile împodobite cu decorații și medalii, ca ale unor veterani.” În Bucureștiul de la sfârșitul secolului XIX reprezentatiile  Teatrului National sau ale Teatrului Muzical - Opera de mai târziu - erau destinate îndeosebi unei  lumi alese. Pentru majoritatea locuitorilor capitalei aceste spectacole nu erau înca accesibile. De aceea, au început să fie amenajate vara scene mai mici prin grădinile răcoroase ale orașului. Aici, cheltuind foarte puține parale, bucureștenii se puteau destinde în serile călduroase de vară.

Teatre de vara
Terasa Oteteleșanu
Cele mai celebre teatre de vară, așa numitele "grădini", au fost  Grădina Racșa (în spatele Universității de azi), Stavri, Casinoul Austro-Ungar (pe locul în care mai târziu s-a construit Palatul Ministerului Afacerilor Interne), Orfeu (pe strada Câmpineanu), vestitul Union (făcut celebru de marele  Caragiale) sau grădina teatrului Jignița (din strada Negru Vodă). Lumea bucureșteană se delecta cu acest gen de spectacole stând la masă cu o halbă de bere și cu un pumn de alune prăjite în față, fiindcă... ”era mai comod și lăsa loc de petrecere în aer liber.” Tot pentru muzică și pentru petrecere se duceau bucureștenii în grădinile fabricilor de bere Luther și Oppler. Ascultau acolo muzica la modă consumând  „bere proaspătă, cu kremwurști, cu șuncă, cu unt și ridichi”.(1)

Prima gradină de vară din București a fost se pare cea care se numea Triumful (fosta grădină Bristol) de pe Bulevardul Academiei, o grădină în care „birtașul care o exploata, oferea clientelei sale, în afară de cremwurști, mititei și bere... spectacole de operetă.  Scena era „o biată cutie de chibrituri – era situată lângă bucătăria restaurantului și vă puteți închipui ușor chinurile pe cari erau obligați să le suporte unii din actorii trupei, în serile când (...) nu puteau să-și astâmpere foamea nici măcar cu o porție de chiflete marinate!”. (2)

Teatre de vara
Dancing bucureștean
Același tip de conviețuire originală și plină de farmec a operetei cu berea se ”întâmpla” în grădina Racșa  de pe str. Edgar Quinet. Acolo „se producea” trupa de operetă condusă de celebrul în acele vremuri Nicu Poenaru (artist care a murit la doar 37 de ani în urma unui accident stupid – după ce a fost mușcat de un câine turbat).(2) Unul dintre cele mai celebre locuri de petrecere a fost restaurantul cu terasă  Oteteleșanu – loc frecventat mai cu seamă de actori și de gazetari - care  se afla în "Piața Teatrului", lângă Palatul Telefoanelor de astăzi. Era „locul de întâlnire cel mai ales din Bucureşti şi din toată ţara” al înaltei societăţi, renumit prin petrecerile şi balurile organizate aici timp de aproape trei decenii. Erau celebre strălucirea, bunul gust, conversaţiile interesante şi spumoase şi, nu în ultimul rând, solicitudinea şi bonomia gazdelor. Antrenul era asigurat de muzica orchestrei conduse de vestitul Ludovic Wiest.

Teatre de vara
Grădina de vară Oteteleșanu
Constantin Bacalbașa descrie astfel localul: "Salonul Oteteleșenilor te consacra. Spre a fi cineva, oricine trebuia să treacă prin acest salon. Aici se lansau fetele în lume, aici se lansau tinerii, aici se înnodau intrigile sentimentale, aici se puneau la cale căsătorii, aici se hotărau și multe combinații politice". Obisnuiți ai terasei au fost Claudia Millian alături de soțul ei - poetul Ion Minulescu, Liviu Rebreanu, Emil Gârleanu, A. Mândru, Mihail Sorbu, St.O Iosif, Octavian Goga, George Cosbuc. De asemenea pictorii Camil Ressu, Iosif Iser, Jean Steriadi, Niculae Dărăscu, Alexandru Szathmari, Cecilia Cuţescu, Francisc Şirato, precum şi sculptorii Dimitrie Paciurea și Fritz Storck i-au călcat pragul.

Toate lucrurile frumoase au însă și un sfârşit. Aşa s-a întâmplat şi cu primitoarea casă Oteteleşeanu. Încet-încet s-a stins, o dată cu moartea lui Iancu Oteteleşeanu, la 8 mai 1876, şi apoi cu cea a Elenei Oteteleşeanu, survenită în 4 decembrie 1888. S-au închis încet-încet mai toate grădinile începutului de secol. Locurile ca acestea, pline de farmec, vor renaște mai târziu, în perioada interbelică, o dată cu succesul spectacolelor de cabaret și de revistă.


Demolarea Terasei Oteteleșanu a fost menționată în numărul din 26 februarie 1931 al revistei "Realitatea ilustrată": Ultimul cenaclu literar şi artistic,Terasa Otetelişanu a dispărut sub loviturile târnăcoapelor. Pe locul unde se ridica vestitul local şi în grădina în care s-a născut opereta română şi de unde au pornit faimoasele succese de pe vremuri, se va ridica palatul uriaş al unei societăţi particulare. Terasa era locul de întâlnire al tuturor literaţilor dinainte de răsboi şi mulţi artişti reputaţi azi şi-au făcut debutul pe ospitaliera scenă, din parcul cu copaci străvechi. Iar sunetele târnăcoapelor par lovituri seci de ciocan, pe sicriul  unor amintiri duioase. A dispărut „Terasa” . S’a dus ultimul cenaclu...”.(4)


De la st. la dr.: Actorul Dan Bajenam, Margareta Dan, Elena Mavrodi-Leonard, C. Grigoriu, directorul trupei, d-na Mihăilescu, regisorul lliescu, maestrul Paschill.
Mijloc : Mihalescu, Garoiu, Carussu,traducătorul Toma lonescu, N. Leonard, Niculescu-Buzau, Maximilian, Gheorghiu, Gang (casierul).
 Sus: Cigallia, un corist, Grigorescu-uciu şi doi actori mai tineri

Voi încheia parafrazând vorbele reporterului interbelic: au dispărut terasele – s-a pierdut iremediabil ceva din farmecul Bucureștiului!

Surse :

(1) - "Bucurestii vechiului regat" – George Costescu – 1944
(2) - "Amintirile unui spectator" – M. Faust Mohr -1937
(3) - "Cafenele de altădată - Terasa Oteteleşeanu" în "Magazin istoric" - Mioara Ioniţă, octombrie 2003
(4) -  Revista "Realitatea Ilustrată" – numărul din 26 februarie 1931

13 comentarii :

  1. Foarte interesant articolul !...Felicitări !

    RăspundețiȘtergere
  2. Invitatie concurs de blogging - Reteaua de bloguri

    Reteaua de bloguri ( www.reteauadebloguri.ro ) este o platforma de concursuri interesante pentru toti bloggerii creativi.

    Organizam periodic competitii cu premii foarte motivante. Toti bloggerii pasionati de scris, se pot inscrie la concursuri cu blogurile lor.

    Inscrierile in Reteaua de bloguri se pot face prin completarea urmatorului formular de inscrieri online : http://www.reteauadebloguri.ro/inregistrare

    Va invitam sa participati la primul concurs de blogging organizat de noi http://www.reteauadebloguri.ro/2014/01/concurs-lenjerii-de-pat/

    Premiile puse in joc:
    1. Premiul I: 400 RON;
    2. Premiul al II-lea: 250 RON;
    3. Premiul al III-lea: 150 RON.

    Termenul limita de participare la concurs: 1 martie 2014

    RăspundețiȘtergere
  3. Ca de fiecare dată când citesc articolele de aici, sunt cu un picior în România artistică d'altădată și România de azi...mă simt de parcă aș fi trăit în vremurile acelea, altfel nu-mi pot explica ușoara nostalgie pe care o simt cu fiecare citire :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Te mai astept pe blog...pentru a retrai nostagia vremurilor trecute.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ador toate articolele scrise de tine!!! Articolele sunt foarte interesante, sunt multe lucruri pe care nu le stiu, si cu ajutorul tau imi mai maresc bagajul de cunostinte. Multumesc mult!

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc. Culmea e ca nici eu nu stiu aceste lucruri si ca le gasesc citind ziare si reviste vechi. asa ca placerea e...atat a unora dintre voi cat si a mea. S-ar zice ca e perfect, nu-i asa? :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Como siempre hermosa lectura, entretenida e ilustrativa. Me parece un cuento cada vez que leo alguna. Excelente trabajo. Silvia B de Argentina.

    RăspundețiȘtergere
  8. Eso es lo que quieren: cuente historias de otros tiempos. Muchas gracias. Marcel de Rumania.

    RăspundețiȘtergere
  9. Să mă ia naiba... Mă faci să plâng.. Atâta viață adevărată! Așa Belle Epoche, care nu o să mai fie niciodată, nicăieri... Mă întreb, așa din off, cum s-ar zice, de ce nu se găsește unul dintre ăștia cu bani și cu veleități de vedetă neaoșă, să reînvie aceste frumoase locuri și să fie, din nou muzica și poezia, dansul și cultura, la modă?!... Mă întreb doar, știu că nu se poate... Mergem în club la Bambu, sau cum naiba îi spune, și ne îmbătăm... Țopăim, ne dăm mari cu toalete, capabile să ne lase buricul la vedere... Care Operă, ce-s alea canțonete?...
    Mulțumesc. Am o imensă tristețe, citind acest articol...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate ca totusi amintirile viitoare despre cluburile de azi vor trezi aceleasi tristeti nepotilor copiilor nostri !? :)

      Ștergere