Senzațional interbelic - Perla neagră la București

Cel mai mare star al lumii, cea supranumită de presa mondială “Regina tropicelor” sau “Perla neagră”, a fost invitată la București în anul 1928 pentru a juca într-un spectacol de cabaret. Senzațional, nu-i așa? Este vorba despre nimeni alta decât despre...

Josephine Baker

Josephine Baker s-a născut în America, în anul 1906, într-unul dintre cartierele sărace din Saint Luis, fiind fiica unui producator evreu de instrumente muzicale și a unei spălătorese de culoare. A deputat la vârsta de 13 ani pe scena teatrului "Booker Washington Theatre" din Saint Louis. Mai apoi, când avea 16 ani, a început să apară pe scenele teatrelor de revistă din Philadelphia și din New York. Remarcată de poetul german Karl Gustav Vollmoeller, Josephine Baker a ajuns în scurt timp să se bucure de succese răsunătoare pe marile scene din Paris și Berlin. 

Perla neagra-Regina tropicelor
"Perla jazului"
Josephine Baker
Josephine Baker și-a dobândit faima mondială după plecarea în Franța, unde s-a stabilit definitiv în anul 1925 (a părăsit Statele Unite datorită segregației rasiale). Debutul la Paris a avut loc în anul 1926, pe scena teatrului Champs-Élysées, în spectacolul  “Revue negre”. Figură extrem de exotică a “anilor nebuni și ai charlestonului”, cea care apărea în spectacolele de cabaret mai mult goală decât îmbrăcată, doar cu niște frunze de palmier în jurul taliei, a devenit marea răsfățată a publicului din toate marile capitale europene. Șlagărele cântate de ea, precum "Paris, mes amours" sau "J’ai deux amours, mon pays et Paris", erau fredonate pretudindeni.


Josephine Baker
“Josephine Baker devenise idol și simbol. Pentru mulțimile dornice de cât mai multă desfătare, după anii sumbri de răsboi, Josephine era un idol. Adusese din coliba de palmieri de la marginea junglei tot parfumul exotic, iar oamenii din tranșee o înălțară pe umerii lor. Josephine Baker era simbolul unei epoci de vârtej și necontenită schimbare. ‹‹Josephine, Josephine!›› cânta generația care citea pe Tagore, disprețuia valsul și admira rochiile scurte” - nota un redactor al revistei "Realitatea ilustrată" în anul 1938.


În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Josephine Baker a început să lucreze pentru Rezistenţa Franceză, mai precis pentru serviciile de informaţii ale generalului de Gaulle: a transmis documente ale rezistenței franceze în țările ocupate de Germania. Ordinele erau scrise cu cerneală simpatică pe partiturile ei. A lucrat de asemenea ca asistentă în cadrul Crucii Roșii și a devenit sublocotenent în armata franceză. Josephine Baker a fost prima americancă care a primit o importantă distincție militară franceză: Croix de Guerre. Josepphine Baker a murit în anul 1975, la Paris.                                                             

Rezistenta franceza-spion
Miss Baker în uniformă 
de sergent francez

Josephine Baker la București

Josephine Baker  a fost primul superstar cunoscut de publicul bucureștean de pe ecranul sălilor de cinematograf care a venit în România. Se întâmpla în anul 1928. Impresarul: nimeni altul decât marele Constantin Tănase, patronul Teatrului Cărăbuș. Suma angajată a fost una enormă pentru acele vremuri: 100.000 lei pentru fiecare spectacol. În spectacolul de revistă "Negru pe alb", pus în scenă de A. de Herz, N. Kirițescu și N. Vlădoianu, Miss Baker a cântat, a dansat (alături de alte 16 dansatoare) și a entuziasmat publicul bucureștean. Au fost două reprezentații. 

Regia vizitei în București a fost una pe măsura faimei celebrei starlete: Josephine Baker a ajuns în Gara de Nord cu Orient Expresul, a fost preluată de Constantin Tănase și plimbată prin centrul Bucureștiului într-o trăsura deschisă (pentru a închide gura cârcotașilor și a celor care nu credeau că aceasta va cânta și va dansa la Bucureşti). 

Josephine Baker în celebra 
trăsurică trasă de un struț
Bucureștenii se înghesuiau să vada “minunea de abanos”. Un martor interbelic consemna: “Deodată, prin dreptul Capșei, zăresc (și mă frec la ochi), o tânără negresă purtând pantaloni. Haida-de! O fi fenomenu-acela, cum îi zice? A, fata morgana… Nu, nu-i fata morgana, e fata tropicala de vreme ce o cheamă Josephine Baker și coboară dintr-o trăsurică ancorată de un struț și așază în fața struțului un pumn de alune cojite și pășește în Capșa și bea un mazagran într-o societate mie-n sută virilă și fâlfâie, și se unduie, și glisează dinaintea privirilor cloroformizate ale clienților și trecătorilor care uită să mai petreacă.” ("După București potopul…" - Mircea Constantinescu – ed. Biblioteca Bucureștilor – 2001).


Cronica spectacolului din București din “Adevărul”, numărul din 5 iunie 1928, consemna astfel evenimentul: “Spectacolele companiei Cărăbuș" au început sâmbătă seara la “Eforie” din cauza ploii și frigului. S'a reprezentat “Negru pe alb" de Puck, Nick și Ramos, trei autori de reviste bine cunoscuți și reputati. Spectacolul de acum de sub conducerea d-lui C. Tănase a fost denumit însă “fantezie musicală și coregrafică". Succesul a fost al Josephinei Baker, care a executat, cu o grație și o agilitate extraordinare, dansuri pline de fantezie. Dar pe lângă dansurile care i-au creat celebritatea mondială, Josephine Baker s'a produs și în câteva cântece. Și a cântat sugestiv, frumos și expresiv cântece nespus de triste, pline de melancolie, formând astfel un interesant contrast cu dansurile”.

Josephine Baker în "Realitatea Ilustrată"
(numărul din 12 ianuarie 1938)

Josephine Baker a revenit în România abia 40 de ani mai târziu, la festivalul de la Brașov – "Cerbul de aur" – în anul 1970. Un mare succes și atunci...

La Brașov în 1970 - pe scena 
festivalului "Cerbul de aur"

10 comentarii :

  1. Un fel de Michael Jackson pentru vremea aceea :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi amintesc si eu de Josephine Baker la Cerbul de aur!
    Aurora

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma bucur ca iti plac articolele.Te astept sa revii pe blog.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce excentrica, in trasurica trasa de strut! Citisem despre asta, dar acum am vazut-o in fotografie! de fapt, toate fotografiile de pe site sunt superbe, inedite!!! ca si articolele care presupun ca sunt documentate din colectiile ziarelor timpului. Unde le-ati gasit ?!

    RăspundețiȘtergere
  5. Exista cateva colectii in bibliotecile digitale din tara - Biblioteca Nationala, Biblioteca Municipiului Bucuresti, BCU Cluj. Initiativa laudabila - in aceste vremuri.

    RăspundețiȘtergere
  6. Va apreciez pentru originalitatea articolelor, bazate pe ziarele timpului! Este o munca de detaliu dar care (se vede) o faceti cu multa daruire si placere! Este ca si cum cititorii merg deja la biblioteca! Ce bine ca s-au pastrat, garanteaza autenticitatea si originalitatea articolelor pe care le citesc cu mare placere!

    RăspundețiȘtergere