Una dintre marile probleme ale străbunicilor noastre (citește și: Străbunica și bunele maniere) era, negreșit, alegerea viitoarei nurori. O problemă importantă și delicată pentru că “negreșit fiul, cel care va face fala și gloria familiei, va trebui să ia o fată cu avere, din părinți buni și cât de sus puși, ca printr’ânșii să-și creeze și el relații bune și o pozițiune invidiată. Afară de asta prea puțin le pasă lor de rest; aș vrea să mi se arate zece mame din societate care să se fi învoit la căsătoria fiului lor cu o țărancă sau cu o orfană săracă, numai fiindcă el o iubea la nebunie și n'ar fi fost fericit departe de dânsa. Nici chiar mama aceea care n'are decât un băiat, pe care îl vede ca pe ochii din cap, nu-i capabilă de astfel de sacrificii”. Pentru a-și putea îndruma fii să facă cea mai potrivită alegere, străbunica avea nevoie de ajutor. Acest ajutor putea fi găsit, bineînțeles, în rubricile de specialitate destinate femeilor care erau publicate prin gazete. Vă propun azi un astfel de articol, semnat de “Laura Vampa”, publicat la rubrica “Salon” din revista “Familia”, în numărul din 20 iulie/1 august 1897:
Povești, locuri, întâmplări pline de farmec din România de ieri
Urmărește pe Twitter:
Urmărește pe Facebook:
Pagini:
Citește și:
-
Poate că vă amuză credința românilor în farmece, descântece și blesteme . Ea era prezentă însă în conștiința populară la începutul secolulu...
-
Între creaturile supranaturale imaginate de poporul român, Cățelul pământului ocupă un loc aparte. De ce aparte? Pentru că, spre deosebire...
-
Cocoșii - ceasornicelele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenil...
Contact:
Politica privind datele cu caracter personal:
Recomandări:
-
“Din vrerea nestrămutată a lui Dumnezeu și prin puterea Armatei noastre, în anul 1913 ne-am mărit pământul țărei înspre miază-zi, de part...
-
Poate că vă amuză credința românilor în farmece, descântece și blesteme . Ea era prezentă însă în conștiința populară la începutul secolulu...
Cum iubesc femeile...
Una dintre marile probleme ale străbunicilor noastre (citește și: Străbunica și bunele maniere) era, negreșit, alegerea viitoarei nurori. O problemă importantă și delicată pentru că “negreșit fiul, cel care va face fala și gloria familiei, va trebui să ia o fată cu avere, din părinți buni și cât de sus puși, ca printr’ânșii să-și creeze și el relații bune și o pozițiune invidiată. Afară de asta prea puțin le pasă lor de rest; aș vrea să mi se arate zece mame din societate care să se fi învoit la căsătoria fiului lor cu o țărancă sau cu o orfană săracă, numai fiindcă el o iubea la nebunie și n'ar fi fost fericit departe de dânsa. Nici chiar mama aceea care n'are decât un băiat, pe care îl vede ca pe ochii din cap, nu-i capabilă de astfel de sacrificii”. Pentru a-și putea îndruma fii să facă cea mai potrivită alegere, străbunica avea nevoie de ajutor. Acest ajutor putea fi găsit, bineînțeles, în rubricile de specialitate destinate femeilor care erau publicate prin gazete. Vă propun azi un astfel de articol, semnat de “Laura Vampa”, publicat la rubrica “Salon” din revista “Familia”, în numărul din 20 iulie/1 august 1897:
Mărțișorul: de la o firfirică găurită la pandantivul cu briliante
Lilly Carandino - destinul tragic al actriței cu prospețime de izvor
Lilly Carandino s-a născut la Brăila în 28 februarie 1909. A
absolvit în anul 1928 cursurile Conservatorului de Artă Dramatică din București
(unde a studiat în clasa maestrului Nicolae Soreanu). A debutat
pe scena Teatrului Național din București imediat după absolvirea conservatorului, în anul 1928, în piesa Lorenzaccio
de Alfred de Musset.
Povestea primei femei primar din România
Luiza Zavloschi s-a născut în 1883 în Osești, județul Vaslui, și a fost aleasă în anul 1930 primar al localității Buda, din același județ (conform distribuirii teritoriale din perioada interbelică), la vârsta de 47 de ani. A fost una dintre primele trei femei primar alese vreodată în România (la același scrutin au fost alese și d-le Marilena Bocu - primar al orașului Lipova și Elena (Maria) Eisenberg - primar al comunei Cobia).
Această victorie nu au fost însă obținută cu ușurință. În satul
Buda, din comuna Cobia, trebuiau învinse și depășite vechile mentalități
patriarhale, puternic înrădăcinate acolo ca și în mai toate satele
românești (de ieri și de azi!?), care considerau femeia ca fiind inferioară
bărbatului și incapabilă să se preocupe cu succes de “treburile publice”
(“Să ne ducă pe noi
de nas o muiere?”).
”În satul care a ales o femee primar” – semnat H. Soreanu publicat în ziarul “Dimineața” – numărul din 3 martie 1930 (accesibil online în Digiteca Arcanum) |
“O revoluție pașnică - cum sunt, de altminteri, toate revoluțiile românești - s’a înfăptuit zilele acestea: în satul Buda-Rafaila, din județul Vaslui, a fost aleasă ca primar d-na Luiza Zavloscki. Un moment istoric în războiul - cum zic femenistele - de emancipare al femeei române. Iată: fără vărsări de sânge, fără răsturnări sociale, fără pălălaia conacurilor incendiate și irupția războiului civil, femeia română devine egală cu bărbatul. Depinde acum numai de ea să se mențină în situațiile cucerite sau dăruite, să dovedească că merită locul ce-l ocupă. (…) În aparență nu e lucru mare faptul că o femeie a ajuns primar de țară. E însă mai semnificativ pentru inteligența românească avidă de noutate și schimbări, decât dacă s’ar fi ales un primar femeie la București. Este semnificativ pentru că țărănimea și-a dat în vileag spiritul ei revoluționar. Dar vor ști femeile să se înalțe acolo unde o simplă lege și circumstanță fericită le-a îngăduit ascensiunea?” (articolul „O femeie primar” – semnat I. Haiot – publicat în ziarul “Cuvântul” – numărul din 28 februarie 1930)
Citește aici: Primele trei femei-primar din România
Ca să vă conving că alegerea unei femei în funcția de primar nu a fost ușor de făcut, o să vă invit să facem împreună o vizită în în “satul Buda-Rafaila, din județul Vaslui”, acolo unde în primăvara anului 1930, “fără vărsări de sânge, fără răsturnări sociale, fără pălălaia conacurilor incendiate și irupția războiului civil”, a fost aleasă și investită în funcția de primar d-na Luiza Zavloschi. Vom fi însoțiți în escapada noastră interbelică de reporterul H. Soreanu al ziarului “Dimineața” și de prefectul județului Vaslui din anul 1930, “dl. Vasile Pavlov, un tânăr inimos și vrednic, mai vesel decât oricine că în județul oblăduit de dânsul se întâmplase minunea asta, așteptată cu bătăi de inimă, de sufragetele din lumea toată”:
Povestea primelor femei primar din România
Drepturile politice ale femeilor au fost stipulate, pentru prima dată în România, în Constituția din 1923. Actul normativ prevedea că ”legi speciale, votate cu majoritate de două treimi, vor determina condiţiunile sub cari femeile pot avea exercițiul drepturilor politice”. Legea electorală adoptată în anul 1926 nu clarifica însă dreptul femeilor de a alege și le interzicea dreptul de a fi alese în Parlament.
În 1929 însă, prin votarea “Legii pentru organizarea administrativă”, în perioada guvernării Partidului Național Țărănesc, câteva categorii de femei (femeile care erau absolvente ale învățământului secundar, normal sau profesional, ciclul inferior, funcționarele de stat, județ sau comună, văduvele de război, femeile care fuseseră decorate pentru activitatea depusă în timpul războiului și cele care conduceau societăți culturale, filantropice sau de asistență) primeau dreptul de a vota și de a fi alese – doar în consiliile comunale și în cele județene.
Primele trei femei-primar din România: Luiza Zavloski (stânga), Marilena Bocu (centru) și Elena (Maria) Eisenberg (dreapta) |
Ca urmare, votul pentru consiliile locale din anul 1930 au fost primele alegeri organizate în România în care femeile au fost incluse pe listele supuse la vot. Această premieră a prilejuit dezbateri intense în toate mediile societății.
Povestea primelor rochii-pantalon purtate în public în România
Motto:
Sa urât doamnele astăzi,
Să mai poarte rochii largi;
Ca să fie mai cu vază
Se îmbrăcă în nădragi!
(„Foaia Poporului” – 1911)
Pe la începutul secolului trecut, Bucureștiul era apreciat ca fiind capitala eleganței din Estul Europei. Ca urmare, un eveniment de senzație precum apariția primelor rochii pantaloni pe străzile celor mai importante orașe – fenomen care aprinsese deja spiritele în marile capitale europene - nu a trecut neobservat în societatea românească.
Presa anului 1911 nu a rămas nici ea insensibilă la polemica iscată în societate de această încercare de a fi impusă “o nouă modă senzațională". E poate greu de crezut că un obiect vestimentar atât de banal în zilele de azi a iscat în România de ieri atâta zarvă, “manifestațiuni” și chiar “focuri de revolver trase în plină stradă”:
Celebrele rochii-pantalon în revista "Les Modes" - numărul din 1 martie 1911 (sursa online: gallica.fr) |
Prima „rochie-pantalon“ în București
“Alaltăieri a apărut pe calea Victoriei din București prima damă în costumul «modern», rochie-pantalon. Purtătoarea costumului curios era o damă înaltă și sveltă. Lumea de pe stradă o urmărea, grămădindu-se bună oară ca după ursarii cu «Moș Martin». A trebuit să se refugieze în cofetăria Capșa. Publicul însă adăsta pe la geamuri ieșirea ei. Să spargă galantarele, nu altceva. Biata rândunică bucureșteană în rochie-pantalon n’a cutezat să mai iasă la curioși, care o admirau ca pe un fel de dobitoc exotic, ci s’a refugiat cu ajutorul poliției pe-o ușa laterală și aruncându-se într’o trăsură, - până acasă nu s’a mai oprit.” (“Gazeta Transilvaniei” – numărul din 19 februarie 1911)
Putem așadar să afirmăm că o rochie-pantalon a fost purtată pentru întâia oară în public, în România, în 17 februarie 1911. Româncele nu au cedat însă după primul eșec:
Sorana Țopa - meandrele ciudate ale sorții
Sorana Țopa - o mare tragediană
Smaranda Brăescu – Icarul suspendat în nemărginire
Fetele de la Finanţe (umor de altădată)
Reţete de altădată (care distrug orice diete)
Ceaiul care slăbește "Dr. Ernst Richter"
|
Aromele Crăciunului de altădată
Cu aceste precizări, prepararea delicioaselor prăjituri de Crăciun din vremea străbunicii ar trebui să fie relativ ușoară, nu-i așa? (note: pentru "savoarea lecturii" am păstrat formulările și ortografia originală; fotografiile nu ilustrează prăjiturile ale căror rețete sunt incluse în articol)
Despre gelozie (Bat-o vina!)
Deserturi ușor de preparat (rețete din carnețelul străbunicii)
Sărutul trădează naționalitatea?
Cât trebuie să suferi ca să fii frumoasă?
Ella Negruzzi – prima femeie avocat din România
Rețetele străbunicii: bucătăria de vară
Ce am descoperit? Că arta culinară a evoluat și ea odată cu timpurile: în comparație cu apetisantele dar și cu „hiper-caloricele” rețete culese de prin revistele dedicate femeilor publicate pe la începutul secolului trecut (rețete pe care le găsiți aici: Rețetele străbunicii, Rețete (care distrug orice diete), Aromele Crăciunului de altădată, Rețete vegetariene a la Furnica, Rețete și deserturi ușoare de la 1907, Rețete și rochii cochete), rețetele recomandate în articolul „Bucătăria de vară” - publicat în revista „Realitatea Ilustrată” - numărul din 8 august 1939 - sunt mult mai „ușoare”. Recomandabile cred și pentru o dietă a zilelor noastre.
Rețete de ieri |
“Moda în vacanță” (de ieri și de azi)
Concurs de frumuseţe şi ritmuri de fanfară în Parcul Oteteleşanu
1912: Primul mare concurs de frumusețe din București
Un decalog interbelic
Caută pe blog:
Cele mai citite articole:
-
Un furnicar de negustori mărunți își ofereau mărfurile înghesuite în coșurile purtate pe umeri pe străzile târgurilor românești de la înc...
-
Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820 – d. 15 mai 1873) a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești...
-
Între creaturile supranaturale imaginate de poporul român, Cățelul pământului ocupă un loc aparte. De ce aparte? Pentru că, spre deosebire...
-
Barbu Lăutaru (pe numele adevărat Vasile Barbu, n.~1780 - d. 18 august 1858) a fost un celebru cântăreț și cobzar din Moldova și star...
-
" Pe când vaporaşul nostru se apropia de dealurile Turtucăii apăru, pe neașteptate întreaga panoramă a oraşului: case şi căsuţe cu ...
-
Hanul cu Tei este unul dintre puținele vechi hanuri bucureștene care – după o viață plină de glorie dar și după lungi perioade de decăder...
-
Poate că vă amuză credința românilor în farmece, descântece și blesteme . Ea era prezentă însă în conștiința populară la începutul secolulu...
-
Voi încerca să creionez profilul unei " Miss România " din perioada interbelică. Un cu totul alt tip de profil decât cel cu care s...
-
Cocoșii - ceasornicelele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenil...
-
Un loc aparte în istoria Bucureștiului îl au casele și grădinile de pe Podul Mogoșoaiei – Calea Victoriei de azi - care au aparținut lu...