De ieri și de azi: Mofturi (umor de altădată)

Recomandări:

Mofturi (umor de altădată)

Glumele vechi sunt ca şi vinul: nu îşi pierd aroma şi parfumul odată cu trecerea anilor. Se adaptează vremurilor, îşi schimbă personajele sau “hainele lingvistice” dar rămân la fel de amuzante. Tocmai de aceea am cules pentru voi câteva dintre glumele publicate de “Moftul român”, revista de umor ce apărea în primii ani ai secolului trecut "sub direcţiunea" marelui dramaturg Ion Luca Caragiale:

LA EXAMEN


- Rosemberg Moriţ, ce este gâsca?
- Ghisca? Este un pasere.
- Bravo! Ce foloase ne dă ea?
- Şuncă de ghiscă.
- Bravo! Altceva?
- Untură de ghiscă.
- Bravo! Şi ce ne mai dă?
- Pene cu care îşi curăţă tatăl meu ţigaretul.
- Bravo! Ai mai uitat însă ceva...
Rosemberg Moriţ se gândeşte, se scarpină după ceafă, iar se scarpină şi se gândeşte, dar degeaba: nu nimereşte să spună că gâsca ne mai dă şi puf, cu care umplem pernele. Atunci profesorul încearcă să îl ajute:
- Rosemberg Moriţ, gâsca ne mai dă ceva... Ia adu-ţi bine aminte, ce aveţi voi în pat acasă?
Micul Moriţ, ca iluminat, răspunde repede:
- Ghisca ne mai dă puricii şi păduchii de lemn!
(“Moftul român” – 17 iulie 1901)

OFERTA


La un antreprenor de pompe funebre:
Mușteriul: - 75 de lei sicriul ăsta?... Cam scump…
Negustorul: - Regret, dar nu putem mai ieftin; dar dacă luați două, vi le lăsăm cu 70 de lei bucata.
(“Moftul român” – 8 iulie 1901)

- Spune-mi te rog, Emilio, de ce nu iei locotenentul în căsătorie?
- Dar gândește-te mătuşo,  mi-aş pierde cel mai asiduu curtezan…

TALMUDIC


- Rabi, zice Sura foarte mâhnită, bărbatu-meu a înnebunit.
- După ce cunoști, întreabă rabinul.
- A tăiat vecinul nostru o purcea şi l-am prins pe Şmil mâncând cu vecinul.
- E un ticălos, zice rabinul, dar nu a înebunit; du-te liniştită acasă…
Sura merge acasă. După trei zile se-ntoarce, de astădată disperată.
- Rabi, acu a înebunit de tot!
- Ce-a mai făcut?
- L-am prins pupând bucătăreasa.
- E un mare ticălos, zice rabinul, dar nu a înebunit; du-te liniştită acasă…
- Cum, rabi? Alaltăieri, nu; azi, nu; nu mai înţeleg.
- Fireşte, zice rabinul; dacă ar fi înnebunit, mânca bucătăreasa şi pupa purceaua!... dar aşa…
(Calendarul “Moftului român” pe anul 1902)

- Spune-mi te rog, Iorgule,  de ce te duci așa des la berărie
  și niciodată la universitate?
- Pentru că berării sunt multe dar universitate este numai una…

DRAGOSTE


La masă:
- Ginere dragă, să’ţi sufle măiculiţa’n ciorbă, că’i prea fierbinte; să nu te arzi!
- Dragă mamă soacră, nu mai sufla că mi-o acreşti!

***

- Ginere, de drag ce-mi eşti te-aş băga la sân de păr. Am să vin să stau la tine.
- Să vii mamă soacră: în palme am să te ţin!
(“Moftul român” – 19 august 1901)


MITICĂ


Mitică e şovinist:
- Iar când voi fi mort, monşer, nu vreau să mi se cânte altceva la înmormântare decât “Deşteaptă-te române!”
(“Moftul român” – 2 septembrie 1901)

- Ei, cum îţi mai merge?
- Doctore, mă doare capul, nu pot să răsuflu, mă doare
tot corpul,  nu pot dormi, n-am poftă de mâncare…
- Dar, în rest, eşti bine?

DIN INIMĂ


- Ce ai, Coană Mariţo?... Te văd cam fără dispoziţie…
- Ce să am soro?... A plecat si bărbatu-meu şi frate-miu şi băiatul la Moşi de azi dimineaţă şi n-au mai venit… Aşa singurică, nu ştiu cum… Nu-mi sunt boii acasă!
(“Moftul român” – 18 mai 1901)

- Cum te cheamă fetiţo?
- Pungăşoaică, hoaţă, drăcuşor. 
Aşa mă cheamă tata...


AFORISME


- Ce poate fi mai bun ca o femeie frumoasă?
- Două!

***
Sărutarea? – Un aperitiv.
Căsătoria? – O indigestie.
Divorţul? – Un purgativ.

***
Din fluture se naşte omida; din femeie soacra.
(“Moftul român” – 18 mai 1901)



Glume "din aceiași generație" poți să citești și în articolele: “Realitatea zâmbeşte” sau “Despre mondene şi… demimondene”. Încearcă și: “Bobârnace şi... farafasticuri” sau “Din glumele bunicilor

 
Sursa: numere publicate în 1901 ale revistei umoristice “Moftul român” disponiobile în colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor
 
 


4 comentarii :

  1. ������������.. Chiar sunt de top!.. Când te gândești că sunt așa de neschimbate subiectele, când anecdotele de acum un secol, ironizează fapte comise încă și în zilele noastre, îți vine a zice : vremea trece, oamenii rămân! Și obiceiurile proaste vor fi mereu ironizate. Jocurile de cuvinte sunt demne de un hohot de râs, și după un veac!

    RăspundețiȘtergere