De ieri și de azi: Viaţa ca o glumă

Recomandări:

Viaţa ca o glumă

Vă propun câteva poezii amuzante de altădată care dovedesc – dacă mai era nevoie - că nimic nu e nou sub soare. “Alte măști, aceeași piesă…”, cum s-ar zice. Versurile sunt semnate “Nicodem” - pseudonim al ziaristului și publicistului Dumitru Marinescu-Marion (!?) și au fost publicate în anul 1894 de suplimentul literar al ziarului “Universul”:


Pe brânci!


Pe brânci!... Cu toții dau pe brânci,
Se svârcolesc și se aruncă,
Să dea mai iute de Cuptor,
Să scape de atâta muncă...

Pe brânci școlarii se muncesc,
Învață până'i bate sfântul,
Și dau examene pe rând,
Le dau - de merge la toți untul...
Universul literar 
13 (25) iunie 1894

Și profesorii sunt în zor,
Muncesc pe brânci, pân'la sudoare,
Și trec, și lasă repetenți
Așa, cum lor li se năzare...

Și magistrații dau pe brânci
De'i trec sudori și reci și dese,
Muncesc, - ce-ași vrea și eu munci-,
Ș'amână 'n toamnă la procese...

Și'n ministere dau pe brânci,
Slujbașii toți muncesc în grabă,
Ca să sfârșească, bine-rău,
Ce au de muncă și de treabă...

Și toți, cu toții'n Cireșar,
Muncesc cu zor și cu speranță,
Muncesc pe brânci de'i trec sudori,
Să intre iute în vacanță...

Și toți, cu toții gălbejiți
Brăzdați la chip, brăzdați pe frunte,
Să se'ntremeze vor pleca
La cer și aer, pe la munte...

Sau se vor duce pe la băi,
La băi de ape minerale,
Cei scrufuloși, cei of!... ticoși,
Sau cei ce au dureri de șale...

Doar cei săraci vor rămânea
Ca'n tot-d'a-una, în capitală,
Și numai ei vor înghiți,
Căldură, praf și nădușală...

Și ca să doarmă liniștiți,
Când vor voi ca să se culce,
Vor face baie de… și ei…
În Dâmbovița, apă dulce...

(Universul literar - 13/25 iunie 1894)



MODA


S'a schimbat iar moda
Bat'o D-zeu!
Că în toată luna
Se schimbă mereu!

S'a schimbat ş'acuma,
În luna lui Mai,
Că cocoana'ți cere
Pălării de pai...
Universul literar
16 (28) mai 1894

Și'ți mai cere rochii
Fețe fel de fel,
Date la mașină
Cu frumos tighel...

Ba vrea prăzulie,
Ba vrea conabiu,
Ba vrea didiție.
Ba vrea stacojiu...

Ba să fie fața
Ca floarea de soc,
Ba nu, ea să fie
Ca para de foc!...

Ba alta poftește
Ca fața de mac,
Ș'alta, mai moțată,
Ca cea de dovleac...

Dracu-să mai știe
Câte fețe sunt,
Că eu știu atâtea,
Și pui aci punt...

Ş'apoi coana cere
Umbreluță, na!...
Zisă Grațioasă
Pe la mahala...

Și mai cere încă,
De!... Să n'o omori!...
Mânuși de atică
Și doi pantofiori...

Și mai cere încă,
Cere tot mereu,
Tot ce e de modă,
Bat-o D-zeu!...

(Universul literar - 16/28 mai 1894)

D'ale Bucureștilor


Ce petrecere frumoasă
E acum în București,
Caști într'una de căldură
Și grozav te plictisești!...

De n'ai slujbă, stai în casă
Universul literar
1(13) august 1894
Îmbrăcat de tot ușor,
Prinzi la muște ciupitoare
Sau îi tragi un somnișor.

De ai slujbă, vai de tine,
Faci la băi! uf!... de sudori,
Tot scriind la verzi-uscate,
Chiar cămăși pe călători...

Seara, hait! la preumblare!
De ai bani, mergi la șosea,
Dacă nu, te'ntorci pe stradă
Ici și colo, iac'așa!...

Sau te plimbi cu mulțumire
În grădină'n Cișmigiu,
Unde corul cântă nostim,
Zău, al dracului să fiu!...

Sau te duci la operetă,
La Purcel sau Paradis,
Unde'ți toarnă la ureche
Arii faine cu dichis...

Sau, de ești high-life, atuncea
La Frascati nimerești,
Unde bei la mazagrane
Până ce te răcorești!...

Altă lume nasu'și plimbă
Pe la Rașca, Cazino,
Sau îl dă prin Herăstraie
Unde'i lume ho!... ho!... ho...

Alții, de!, mai burtă-verde
Cum sunt eu și alții mii,
Merg la aer, la răcoare,
Ici și colo'n berării...

Că'i petrecere frumoasă,
Zău, acum în București,
Ziua crapi de zăbușală
Seara bând, te... răcorești!...

(Universul literar - 1/13 august 1894)

FIN DE SIÈCLE


N'ai ce zice, nici ce face, 
E curat sfârșit de veac!
Și la patimile lumei
Nu mai poți să dai de leac!

Și afară și în casă
Totul s'a întors pe dos,
Zău, frumosul e ca naiba
Universul literar
 21 noiembrie (3 decembrie) 189
4
Și urâtul e frumos…

Vezi cucoanele pe stradă
Cu păr creț, făcut inel,
Pămătuf adus pe frunte
Și cu pieptănaș în el…

Și gătite, Doamne Sfinte!
Cât se poate mai luxos,
Vai săracul, bărbățelul,
El plătește, dă din gros...

Ce paltoane și ce blane!
Uite, lungi pân'la călcâi,
Și manșoane pântecoase
Gură-cască să rămâi…

Și fardate sunt la chipuri.
Par'car fi niște păpuși,
Și făcute la sprâncene
Să te sperii, să faci: Uși!...

Pân'și'n casă e de spaimă,
Toate's toate fistichii,
Cic'așa i-acuma moda,
De s'ar duce în pustii…

Ici un scaun verde-negru,
Colea altul roșu-alb,
Canapeaua ca cireașa
Iar fotelul strâmt și slab…

Ș'apoi toate așezate,
Zău, cruciș și curmeziș,
Talmeș-balmeș aruncate
Ca și slovele p’afiș.

Zău, curat că'i zăpăceală,
Zăpăceală fără leac,
Că i-așa întotdeauna
La orice sfârșit de veac!

(Universul literar 21 nov./ 3 dec. 1894)

 



Sursa: numere din anul 1894 ale revistei “Universul literar” disponibile în colecția Bibliotecii Centrale Universitare “Lucian Blaga” Cluj Napoca



5 comentarii :

  1. Si acum se scriu poezii satirice BUNE. Nu citez cele DURE dar reale (cum ar fi cele ale lui Vadim Tudor) ci una tare cuminte – „Sapte ani de acasa”, scrisä de Sorin Olariu

    Dragii mei, de la o vreme cred ca stiti ca-i tare groasa:
    Tineretul nu mai are aia sapte ani d-acasa!...
    Ce mi-ar place sa fiu dascal, sa le dau la fiecare,
    La nerozii astia tineri, câte-un patru la purtare!

    Ascultati-ma pe mine, vreau sa stie azi tot natul
    Ca de-o vreme tineretul face de rusine satul.
    Nu va zic nicio minciuna... Sa vedeti ce întâmplare
    Am patit în vara asta, de Sântamaria Mare!

    Ca m-am dus de dimineata, de Utrenie, pe roua,
    Sa ma rog ca tot crestinul la biserica cea noua.
    Si m-am tras mai la o parte, ca tot omul cel cuminte,
    Sa ascult cum se cuvine ce ne zice dom' parinte.

    Când colo, sa vezi comedie: uite-asa, în graba mare,
    Un copil intra 'nauntru dohanind dintr-o tigare!
    Am ramas traznit, nu alta si d-asa o grozavie
    Mi-au scapat pe jos Playboy-ul si butelca de rachie!

    Apropos, Glossa lui M. Eminescu se referä la piesä nu la scenä
    Alte masti, aceeasi piesa,
    Alte guri, aceeasi gama,

    RăspundețiȘtergere
  2. Completat cu versurile contemporanului Sorin Olariu, articolul este cu adevarat unul "de ieri si de azi". Multumesc Anonimule.
    Cat despre scena - a redevenit... piesa. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Superbe! Multumesc !

    Ma aliniez si eu cu o satira draguta pentru alta scena - alta piesa sau aceeasi scena - aceeasi piesa!

    Versuri extrase din vol. “Dumnezeu îţi dă, dar să nu te duci cu sacul”, autor Gabriela Morar

    SUNTEM HARNICI, NU E GLUMĂ

    Cine-a zis că suntem leneşi ?
    Asta să ne spună nouă ?!
    “Harnici de dormiţi în tenişi” ?!
    Ruşine ! Vă spun eu vouă :

    Suntem harnici şi muncim !
    Dimineaţa ne trezim
    Ne spălăm, ne pieptănăm
    Apoi, o oră, mâncăm.

    Apoi, somnul dă târcoale,
    Deci, bem o cafea mare.
    Pe la amiază ne-amintim
    Că trebuie să şi dormim.

    Că după atâta zor,
    Atâta muncă cu spor,
    Omul mai şi oboseşte.
    Iar apoi, se odihneşte.

    Ca să prindă iar putere
    Pentru muncă, bat-o amaru’,
    Că aşa se face avere !
    Uită-te la nea Primaru’.

    Dacă-i harnic şi munceşte
    Chiar nimic nu îi lipseşte.
    Că mai sforăie-n birou ?
    Doarme omu’, că nu-i bou !

    Numai muncă şi iar muncă ?
    Ticăloşi sunt ăia care
    Îl surprind tocmai când doarme !
    De ce nu-l văd când lucrează ?

    “Fiindcă se întâmplă rar”,
    Zice unul răutăcios.
    Nu trebuie luat în seamă,
    Este doar invidios.

    Dar să-l lăsăm pe primar
    Să sforăie liniştit
    Că uite, iar a adormit.
    Grijile l-au doborât.

    Oooooof, dar şi eu am obosit
    Cât la muncă m-am gândit !
    Mi-am imaginat efortul
    Şi deja mă fură somnul !

    Eu acum merg la culcare
    Că e somnul mult prea mare.
    Mergi şi tu, drag cititor.
    Să ne urăm: “Somn uşor !”

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere