Louis Blériot a fost primul aviator care a reușit, în anul
1909, să traverseze în zbor Canalul Mânecii cu un aparat mai greu decât aerul.
Tot în anul 1909, în luna octombrie, Luis Blériot a ajuns, împreună cu
avionul său, la București. Aici urma să facă o demonstrație de zbor cu
celebrul său aparat la Hipodromul Băneasa.
Louis Bleriot fotografiat cu avionul cu care a făcut primul său zbor peste Canalul Mânecii în anul 1909 |
“Celebrul și unicul aviator pe acele timpuri, sosise cu trenul, iar vulturul lui de
metal, frumos ambalat, a fost adus și el, îmbarcat pe un vagon de marfă. Marele
inventator, urma să se ridice deasupra hipodromului și să plutească vreun ceas
în văzduh, cam atât cât i-a trebuit să treacă peste canalul Mânecii”.
Interesul românilor pentru acest eveniment a fost imens. Iată cum evoca acest moment
Alex. F. Mihail – 27 de ani mai târziu – într-un articol publicat de
săptămânalul “Realitatea Ilustrată”:
“Însuflețirea
a fost mare, nu numai la București, dar în întreaga Românie. În ziua de marți
13 Octombrie, trenurile cari mergeau spre București erau tixite, 99 la sută
dintre călători venind pentru Blériot. A doua zi de dimineață a început
procesiunea spre șosea. Fiecare dorea să ocupe un loc cât mai bun în tribune
sau pe alee. Tramvaiele cu cai nu mai pridideau. Ele se opreau pe atunci
la Bufet, și de acolo lumea o lua pe jos. Ne mai încăpând în interiorul
vagoanelor, mulți se atârnau pe afară, sau stăteau în picioare pe scândurile
lungi în formă de treaptă, așezate pe de-o parte și alta de-a-lungul
tramvaielor deschise. Multe
asemenea scânduri-trepte, s'au rupt sub povara cea grea. Au fost și unele accidente. Totuși
nimeni n'a protestat. Unica țintă a tuturor era să ajungă cât mai repede la
peluză. În afară de mii și zeci de mii de pietoni, treceau fel de fel de
vehicule: „muscalii cu cauciuc", la modă pe atunci, automobile, taximetre,
brecuri militare și particulare, camioane și căruțe amenajate pentru
pasageri: precum și celebrele tramcare, de duioasă memorie, ale lui Toma Blându. Aleile rezervate pentru pietoni, prezentau un aspect din cele mai
pitorești, după cum și-aduc foarte bine aminte bucureștenii mai bătrâni.
Louis Blériot |
Era o împestrițare
de culori, un amestec ciudat de pălării de vară și de toamnă, de umbreluțe și
de boauri, de rochii „la modă", de căciuli și de șepci de liceeni. O
revărsare de lume nemaivăzută la București, un adevărat exod, care se îndruma
grăbit spre „câmpul de experiență” . La peluză, în dosul cordoanelor militare,
lumea care sosise mai de dimineață, se odihnea și își lua acum prânzul, din
proviziile aduse de acasă, în așteptarea năstrușnicului eveniment. La ora unu și jumătate, locurile erau toate ocupate, totuși lumea continua să curgă în
valuri. În ultimul moment au mai sosit trei trenuri în gara Mogoșoaia. O
nouă forfoteală. Se
apropia ora două, când se fixase sborul. Publicul era evident emoționat.
Bucureștenii nu mai văzuseră până atunci sburând un avion. Doar în basme se
pomenea de minuni asemănătoare. Ora 2 și multă lume era cu lacrămile în
ochi, în preajma momentului solemn.”
DAR UNDE-I BLERIOT?
“- Dar unde-i Bleriot? - întrebarea aceasta, pusă de cineva, în apropiere de hangarul improvizat sub care fusese adăpostită pasărea măiastră, plutea acum peste marea de capete.
-
Unde-i Bleriot ? - se'ntrebau toți.
Automobilul
reginei Elisabeta își făcuse intrarea în curtea tribunelor, urmat de trăsurile
Curții, în cari se aflau principesa Bibescu și doamnele de onoare. Peste câteva
clipe, sosi și familia princiară: principele Ferdinand și fiul său, principele
Carol, însoțiți fiind de principesele Maria, Elisabeta și Mărioara. Tânărul
prinț Carol, purta cu eleganță, pentru prima dată în public, uniforma de
sublocotenent de vânători. În marea mulțime și prin tribune, se aflau toți
miniștrii de pe vremuri, precum și atâtea alte personalități ilustre din lumea
românească. Era un entuziasm ce nu mai cunoștea margini, din partea întregei
mulțimi. O manifestație simbolică. Se aducea omagiul sărbătoresc geniului bun,
ce urma să apropie nu numai țările, dar chiar și continentele, înfrățind între
ele popoarele de pe glob. Aceasta era pe atunci părerea optimistă a
publicului despre rolul aviației.”
UN INCIDENT
“Totuși a fost o desamăgire. În ziua de 14 Octombrie 1909, Bleriot n'a putut sbura la București. "Experiența“ a trebuit să fie amânată.
- A plesnit motorul!... S'a rupt elicea !!... Totul se va repara... Cam acestea erau explicațiile, ce s'au dat publicului nedumerit.
Ce era de făcut? Zecile de mii de oameni au trebuit să se resemneze, reîntorcându-se în oraș fără să fi văzut minunea. Tramvaiele au gemut iar, fiind luate cu asalt de mulțime. Și pe când caii se opinteau din greu, ici și colo se mai prăbușea câte-o scândură-treaptă, cu public cu tot. O problemă serioasă a fost încartiruirea publicului sosit din provincie pentru o singură zi și care rămânea acum trei zile. Și totuși lumea a fost cuminte și a avut răbdare. Toţi au înţeles că era un caz de „forţă majoră", faţă de care trebuiau să aibă îngăduinţă.”
- A plesnit motorul!... S'a rupt elicea !!... Totul se va repara... Cam acestea erau explicațiile, ce s'au dat publicului nedumerit.
Ce era de făcut? Zecile de mii de oameni au trebuit să se resemneze, reîntorcându-se în oraș fără să fi văzut minunea. Tramvaiele au gemut iar, fiind luate cu asalt de mulțime. Și pe când caii se opinteau din greu, ici și colo se mai prăbușea câte-o scândură-treaptă, cu public cu tot. O problemă serioasă a fost încartiruirea publicului sosit din provincie pentru o singură zi și care rămânea acum trei zile. Și totuși lumea a fost cuminte și a avut răbdare. Toţi au înţeles că era un caz de „forţă majoră", faţă de care trebuiau să aibă îngăduinţă.”
DEZAMĂGIRE
Dezamăgirea publicul a fost la fel de mare ca și entuziasmul care îi adusese la Hipodromul Băneasa. Iată câteva consemnări ale momentului, preluate din presa anului 1909:
“Miercuri 14 octombrie, zeci de mii de oameni din București și din alte orașe depărtate ale provinciei, veniți cu cheltuială mare pe Hypodromul Băneasa ca să vadă pe Blériot sburând, au fost vestiţi în ultimul moment că un accident suferit de motorul aeroplanului face cu neputinţă ascensiunea, care se amână peste o săptămâna, nu se ştie în ce anume zi. Ei bine, anunţarea asta făcuta cu voce bâlbâindă de către un tânăr membru al “Automobil-Clubului” n’a fost întâmpinată decât cu foarte puține şi slabe fluierături şi de mici şi neînsemnate neorânduieli. Covârşitoarea majoritate a imensului public a păstrat o linişte şi o ordine desăvârşită.” (“Furnica” – 22 octombrie 1909).
Tot redactorii revistei “Furnica”, în stilul lor inconfundabil:
“Mii de inşi
la Hypodrom,
Să vadă sburând un
om
Precum sboară
rândunica;
Dar nu au văzut
nimica,
Căci în ultimul
moment,
S’a scuzat
aviatorul
(Regretabil
accident)
Că i s’a stricat
motorul.”
“De
cincisprezece zile s'a vorbit enorm de mult la noi în ţară despre
aviaţiune, despre aeroplane, despre cucerirea aerului. Foarte bună atenţie a
câtorva de a ne da spectacolul plin de noutate al unui om care sboară, nu s'a
putut realiza din pricina unui accident nenorocit, cum se vor mai întâmpla
multe până ce aceste aparate de sburat îşi vor afla forma lor
definitivă, până peste câţiva ani deci când nu se vor mai aduna câte 100.000 de
oameni să aştepte un spectacol care e nevoit să se amâne. Surpriza urâta ce s'a
dat bucureştenilor şi multor veniţi din toată ţara, săptămâna aceasta, prin
accidentul care a împiedicat pe îndrăznetul om-sburător Blériot să arate ce
însemnează curajul mai întâi de toate şi apoi să arate ce poate face cu
maşina cu care a care a trecut Canalul-Mânecei.” (“Universul
Literar” – 19 octombrie 1909).
DE CE NU A ZBURAT BLERIOT
Adevărata cauză pentru care demostraţia aeriană pe care legendarul Bleriot trebuia să o faca la Bucureşti este dezvăluita abia în anul 1936 de către redactorul “Realităţii Ilustrate” – Alex. F. Mihail:
“După
27 de ani, am găsit la muzeul Institutului medico-legal, aripa frântă din
elicea avionului lui Blériot. O aruncase aviatorul pe câmp, iar prof. dr.
Neculae Minovici, venit pe teren cu brecul cu patru cai înaintaşi al
„Salvării", avusese grijă s'o ridice şi s'o păstreze. Dar
ce s'a întâmplat atunci? A fost într'adevăr un accident neprevăzut? Sau trebue
căutată poate, „mâna criminală'? Sunt
câteva săptămâni de când sufletul maestrului şi-a luat sborul spre sfere misterioase (notă: Luis Blériot a murit în 2 august 1936). Făcând
o cercetare reportericească acum, după moartea ilustrului îndrumător al
aviaţiei internaţionale, cred că astăzi, se poate aduce la cunoştinţa
publicului adevărul istoric:
În
acea zi, la 14 Octombrie 1909, mai mulţi tineri ingineri români, camarazi de
promoţie ai lui Blériot, la „Ecole Centrale" din Paris au crezut de
cuviinţă, să dea în onoarea colegului lor iubit, un banchet la Capşa.
Tinerii, în loc să fixeze banchetul după terminarea „experienţei de sbor",
s'au grăbit să-l organizeze la ora 12, adică cu două ore înainte de meeting. Sărbătoritul, foarte vesel şi bine dispus, a avut prilejul să aprecieze calda
prietenie a camarazilor, priceperea bucătarilor români, dar şi calitatea
excelentă a vinurilor de Drăgăşani, Odobeşti, Cotnari, precum şi a celorlalte
podgorii. Se spune că la un moment dat, Bleriot, în culmea entuziasmului,
ar fi ridicat un toast în cinstea regelui dac Burebista, care, în
înţelepciunea lui, n'a distrus chiar toate viile de pe meleagurile noastre,
după cum se spune de obicei. Când
petrecerea era mai în toi, iar convivii uitaseră cu desăvârşire despre meeting, a
venit în grabă, cu automobilul, un sol de la Băneasa, din partea comitetului
organizator al „Automobil- Clubului":
-
Miile de oameni aşteaptă cu nerăbdare să aclame pe aviator... - spuse acesta
agitat.
- Nu mai e de pierdut, nici o clipă... A sosit curtea
regală!...
Aripa elicei frântă a avionului lui Bleriot aflată la Muzeul Institutului Medico-Legal din Bucureşti |
Bleriot
şi-a trecut mâna peste frunte. Cei de faţă nu prea au înţeles bine despre ce e
vorba. După o scurtă consfătuire au hotărât să nu-l lase pe camaradul lor să
plece dintre dânşii.
-
Totuşi mă duc! - a exclamat el în cele din urmă.
Ajuns
pe câmp, se spune că - într'un moment de fericită inspiraţie - a rupt
intenţionat aripa elicei şi a aruncat-o, dându-şi seama, probabil, că nu va
putea efectua sborul. Ne grăbim să arătăm că, a doua zi, a scos din vagonul
său, de la gară, altă elice, de rezervă, înlocuind pe cea stricată.
Buna
regină Elisabeta, care după cum am arătat se afla la hipodrom, profund
afectată, nefiind nici ea precis informată, a invitat imediat pe Bleriot în
loja ei din tribune. Ce a vorbit acolo tânărul aviator şi ce explicaţii a dat
Suveranei nu se ştie, căci Carmen Sylva, în îngăduinţa ei, n'a reprodus
niciodata ciudata conversaţie. Ziarele, după vremuri, au publicat “darea
de seama” a dejunului de la Capşa, “terminat la ora 2”, cu o parte a
discursurilor rostite şi cu “Menu-ul”, înşirând lista tuturor vinurilor selecte
şi a şampaniei ce au figurat pe masa veselei agape, pe care tinerii şi veselii
centralişti au dat’o în cinstea colegului lor de promoţie. Totuşi, publicul
bucureştean află abia acum pricina adevărată pentru care Bleriot n’a putut
zbura în ziua de 14 octombrie 1909.”
Surse:
- “Realitatea
Ilustrată” – 7 octombrie 1936 – articolul “Cel dintâi avion
văzut de bucureşteni” - semnat Alex. F. Mihail
- “Furnica”
– 22 octombrie 1909 – articolul “Bravo public românesc!” - semnat Tarascon
(George Ranetti)
- “Universul
Literar” – 19 octombrie 1909 – articolul “Făgăduieli ale viitorului”
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu