De ieri și de azi: De ce nu a zburat Bleriot la Bucureşti

Recomandări:

De ce nu a zburat Bleriot la Bucureşti

Louis Blériot a fost primul aviator care a reușit, în anul 1909, să traverseze în zbor Canalul Mânecii cu un aparat mai greu decât aerul. Tot în anul 1909, în luna octombrie, Luis Blériot a ajuns, împreună cu avionul său, la București. Aici urma să facă o demonstrație de zbor cu celebrul său aparat la Hipodromul Băneasa
 
Louis Bleriot fotografiat cu avionul cu  care
a  făcut  primul  său  zbor peste Canalul Mânecii în anul 1909
 
“Celebrul și unicul aviator pe acele timpuri, sosise cu trenul, iar vulturul lui de metal, frumos ambalat, a fost adus și el, îmbarcat pe un vagon de marfă. Marele inventator, urma să se ridice deasupra hipodromului și să plutească vreun ceas în văzduh, cam atât cât i-a trebuit să treacă peste canalul Mânecii”.
 
Interesul românilor pentru acest eveniment a fost imens. Iată cum evoca acest moment Alex. F. Mihail – 27 de ani mai târziu – într-un articol publicat de săptămânalul “Realitatea Ilustrată”:

Louis Blériot la București


“Însuflețirea a fost mare, nu numai la București, dar în întreaga Românie. În ziua de marți 13 Octombrie, trenurile cari mergeau spre București erau tixite, 99 la sută dintre călători venind pentru Blériot. A doua zi de dimineață a început procesiunea spre șosea. Fiecare dorea să ocupe un loc cât mai bun în tribune sau pe alee. Tramvaiele cu cai nu mai pridideau. Ele se opreau pe atunci la Bufet, și de acolo lumea o lua pe jos. Ne mai încăpând în interiorul vagoanelor, mulți se atârnau pe afară, sau stăteau în picioare pe scândurile lungi în formă de treaptă, așezate pe de-o parte și alta de-a-lungul tramvaielor deschise. Multe asemenea scânduri-trepte, s'au rupt sub povara cea grea. Au fost și unele accidente. Totuși nimeni n'a protestat. Unica țintă a tuturor era să ajungă cât mai repede la peluză. În afară de mii și zeci de mii de pietoni, treceau fel de fel de vehicule: „muscalii cu cauciuc", la modă pe atunci, automobile, taximetre, brecuri militare și particulare, camioane și căruțe amenajate pentru pasageri: precum și celebrele tramcare, de duioasă memorie, ale lui Toma Blându. Aleile rezervate pentru pietoni, prezentau un aspect din cele mai pitorești, după cum și-aduc foarte bine aminte bucureștenii mai bătrâni.


Louis Blériot 

Era o împestrițare de culori, un amestec ciudat de pălării de vară și de toamnă, de umbreluțe și de boauri, de rochii „la modă", de căciuli și de șepci de liceeni. O revărsare de lume nemaivăzută la București, un adevărat exod, care se îndruma grăbit spre „câmpul de experiență” . La peluză, în dosul cordoanelor militare, lumea care sosise mai de dimineață, se odihnea și își lua acum prânzul, din proviziile aduse de acasă, în așteptarea năstrușnicului eveniment. La ora unu și jumătate, locurile erau toate ocupate, totuși lumea continua să curgă în valuri. În ultimul moment au mai  sosit trei trenuri în gara Mogoșoaia. O nouă forfoteală. Se apropia ora două, când se fixase sborul. Publicul era evident emoționat. Bucureștenii nu mai văzuseră până atunci sburând un avion. Doar în basme se pomenea de minuni asemănătoare. Ora 2 și multă lume era cu lacrămile în ochi, în preajma momentului solemn.”

DAR UNDE-I BLERIOT?


“- Dar unde-i Bleriot? - întrebarea aceasta, pusă de cineva, în apropiere de hangarul improvizat sub care fusese adăpostită pasărea măiastră, plutea acum peste marea de capete.
- Unde-i Bleriot ? - se'ntrebau toți.
 
Automobilul reginei Elisabeta își făcuse intrarea în curtea tribunelor, urmat de trăsurile Curții, în cari se aflau principesa Bibescu și doamnele de onoare. Peste câteva clipe, sosi și familia princiară: principele Ferdinand și fiul său, principele Carol, însoțiți fiind de principesele Maria, Elisabeta și Mărioara. Tânărul prinț Carol, purta cu eleganță, pentru prima dată în public, uniforma de sublocotenent de vânători. În marea mulțime și prin tribune, se aflau toți miniștrii de pe vremuri, precum și atâtea alte personalități ilustre din lumea românească. Era un entuziasm ce nu mai cunoștea margini, din partea întregei mulțimi. O manifestație simbolică. Se aducea omagiul sărbătoresc geniului bun, ce urma să apropie nu numai țările, dar chiar și continentele, înfrățind între ele popoarele de pe glob. Aceasta era pe atunci părerea optimistă a publicului despre rolul aviației.”

UN INCIDENT

“Totuși a fost o desamăgire. În ziua de 14 Octombrie 1909, Bleriot n'a putut sbura la București. "Experiența“ a trebuit să fie amânată.

- A plesnit motorul!... S'a rupt elicea !!... Totul se va repara... Cam acestea erau explicațiile, ce s'au dat publicului nedumerit.

Ce era de făcut? Zecile de mii de oameni au trebuit să se resemneze, reîntorcându-se în oraș fără să fi văzut minunea. Tramvaiele au gemut iar, fiind luate cu asalt de mulțime. Și pe când caii se opinteau din greu, ici și colo se mai prăbușea câte-o scândură-treaptă, cu public cu tot. O problemă serioasă a fost încartiruirea publicului sosit din provincie pentru o singură zi și care rămânea acum trei zile. Și totuși lumea a fost cuminte și a avut răbdare. Toţi au înţeles că era un caz de „forţă majoră", faţă de care trebuiau să aibă îngăduinţă.”

DEZAMĂGIRE


Dezamăgirea publicul a fost la fel de mare ca și entuziasmul care îi adusese la Hipodromul Băneasa. Iată câteva consemnări ale momentului, preluate din presa anului 1909:
 
“Miercuri 14 octombrie, zeci de mii de oameni din București și din alte orașe depărtate ale provinciei, veniți cu cheltuială mare pe Hypodromul Băneasa ca să vadă pe Blériot sburând, au fost vestiţi în ultimul moment că un accident suferit de motorul aeroplanului face cu neputinţă ascensiunea, care se amână peste o săptămâna, nu se ştie în ce anume zi. Ei bine, anunţarea asta făcuta cu voce bâlbâindă de către un tânăr membru al “Automobil-Clubului” n’a fost întâmpinată decât cu foarte puține şi slabe fluierături şi de mici şi neînsemnate neorânduieli. Covârşitoarea majoritate a imensului public a păstrat o linişte şi o ordine desăvârşită.” (“Furnica” – 22 octombrie 1909). 
 
Tot redactorii revistei “Furnica”, în stilul lor inconfundabil:

“Mii de inşi la Hypodrom,
Să vadă sburând un om
Precum sboară rândunica;
Dar nu au văzut nimica,
Căci în ultimul moment,
S’a scuzat aviatorul
(Regretabil accident)
Că i s’a stricat motorul.”

“De cincisprezece zile s'a vorbit enorm de mult la noi în ţară despre aviaţiune, despre aeroplane, despre cucerirea aerului. Foarte bună atenţie a câtorva de a ne da spectacolul plin de noutate al unui om care sboară, nu s'a putut realiza din pricina unui accident nenorocit, cum se vor mai întâmpla multe până ce aceste aparate de sburat îşi vor afla forma lor definitivă, până peste câţiva ani deci când nu se vor mai aduna câte 100.000 de oameni să aştepte un spectacol care e nevoit să se amâne. Surpriza urâta ce s'a dat bucureştenilor şi multor veniţi din toată ţara, săptămâna aceasta, prin accidentul care a împiedicat pe îndrăznetul om-sburător Blériot să arate ce însemnează curajul mai întâi de toate şi apoi să arate ce poate face  cu maşina cu care a care a trecut Canalul-Mânecei.” (“Universul Literar” – 19 octombrie 1909).

- Măi Bleriot, dă'te jos că o să plouă !
Nu'l vezi pe dl. P. cu paiul în gură?

DE CE NU A ZBURAT BLERIOT


Adevărata cauză pentru care demostraţia aeriană pe care legendarul Bleriot trebuia să o faca la Bucureşti este dezvăluita abia în anul 1936 de către redactorul “Realităţii Ilustrate” – Alex. F. Mihail:

“După 27 de ani, am găsit la muzeul Institutului medico-legal, aripa frântă din elicea avionului lui Blériot. O aruncase aviatorul pe câmp, iar prof. dr. Neculae Minovici, venit pe teren cu brecul cu patru cai înaintaşi al „Salvării", avusese grijă s'o ridice şi s'o păstreze. Dar ce s'a întâmplat atunci? A fost într'adevăr un accident neprevăzut? Sau trebue căutată poate, „mâna criminală'? Sunt câteva săptămâni de când sufletul maestrului şi-a luat sborul spre sfere misterioase (notă: Luis Blériot a murit în 2 august 1936). Făcând o cercetare reportericească acum, după moartea ilustrului îndrumător al aviaţiei internaţionale, cred că astăzi, se poate aduce la cunoştinţa publicului adevărul istoric:
 
În acea zi, la 14 Octombrie 1909, mai mulţi tineri ingineri români, camarazi de promoţie ai lui Blériot, la „Ecole Centrale" din Paris au crezut de cuviinţă, să dea în onoarea colegului lor iubit, un banchet la Capşa. Tinerii, în loc să fixeze banchetul după terminarea „experienţei de sbor", s'au grăbit să-l organizeze la ora 12, adică cu două ore înainte de meeting. Sărbătoritul, foarte vesel şi bine dispus, a avut prilejul să aprecieze calda prietenie a camarazilor, priceperea bucătarilor români, dar şi calitatea excelentă a vinurilor de Drăgăşani, Odobeşti, Cotnari, precum şi a celorlalte podgorii. Se spune că la un moment dat, Bleriot, în culmea entuziasmului, ar fi ridicat un toast în cinstea regelui dac Burebista, care, în înţelepciunea lui, n'a distrus chiar toate viile de pe meleagurile noastre, după cum se spune de obicei. Când petrecerea era mai în toi, iar convivii uitaseră cu desăvârşire despre meeting, a venit în grabă, cu automobilul, un sol de la Băneasa, din partea comitetului organizator al „Automobil- Clubului":
- Miile de oameni aşteaptă cu nerăbdare să aclame pe aviator... - spuse acesta agitat.
-  Nu mai e de pierdut, nici o clipă... A sosit curtea regală!...

Elicea rupta a avionului lui Bleriot
Aripa elicei frântă a avionului 
lui  Bleriot  aflată  la  Muzeul
 Institutului Medico-Legal 
din Bucureşti

Bleriot şi-a trecut mâna peste frunte. Cei de faţă nu prea au înţeles bine despre ce e vorba. După o scurtă consfătuire au hotărât să nu-l lase pe camaradul lor să plece dintre dânşii.
- Totuşi mă duc! - a exclamat el în cele din urmă.
Ajuns pe câmp, se spune că - într'un moment de fericită inspiraţie - a rupt intenţionat aripa elicei şi a aruncat-o, dându-şi seama, probabil, că nu va putea efectua sborul. Ne grăbim să arătăm că, a doua zi, a scos din vagonul său, de la gară, altă elice, de rezervă, înlocuind pe cea stricată.
 
Buna regină Elisabeta, care după cum am arătat se afla la hipodrom, profund afectată, nefiind nici ea precis informată, a invitat imediat pe Bleriot în loja ei din tribune. Ce a vorbit acolo tânărul aviator şi ce explicaţii a dat Suveranei nu se ştie, căci Carmen Sylva, în îngăduinţa ei, n'a reprodus niciodata ciudata conversaţie. Ziarele, după vremuri, au publicat “darea de seama” a dejunului de la Capşa, “terminat la ora 2”, cu o parte a discursurilor rostite şi cu “Menu-ul”, înşirând lista tuturor vinurilor selecte şi a şampaniei ce au figurat pe masa veselei agape, pe care tinerii şi veselii centralişti au dat’o în cinstea colegului lor de promoţie. Totuşi, publicul bucureştean află abia acum pricina adevărată pentru care Bleriot n’a putut zbura în ziua de 14 octombrie 1909.”
 

Surse:

- “Realitatea Ilustrată” – 7 octombrie 1936 – articolul “Cel dintâi avion văzut de bucureşteni” - semnat Alex. F. Mihail
- “Furnica” – 22 octombrie 1909 – articolul “Bravo public românesc!” - semnat Tarascon (George Ranetti)
- “Universul Literar19 octombrie 1909 – articolul “Făgăduieli ale viitorului

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu