Furnica, vegetarienii şi doctorul Tarhon (pardon Parhon)

Majoritatea dintre noi suntem convinși că "vegetarienismul" este un curent propriu ultimelor decenii, în România cel puțin. Ne înșelăm însă și de data aceasta. Mișcarea vegetariană a apărut în Europa pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Era perioada în care principatele române începeau să fie tot mai conectate la ceea ce se întâmpla în occident, iar românii nu puteau să ignore nici acest “nou curent” care se năștea. Mai mult, un doctor român, Paul Pasici, publica în acea perioadă primele cărți pe aceasta temă: "Tratat asupra Dieteticei", "Catehismul Antropologic" și "Catehismul dietetic". 

 

Primul restaurant vegetarian din România

 

La începutul secolului al XX-lea – mai precis în anul 1907 – dr. C. I. Parhon (poreclit cu mult umor “doctorul Tarhon” de redactorii revistei “Furnica”), susținut de personalități importante ale vremii (profesorii Cantacuzino, Marinescu și Minovici) a înființat "Asociația Vegetarienilor din România". Asociația era foarte activă în societatea românească din acea vreme: organiza numeroase conferințe, baluri sau șezători și edita o revistă de specialitate cu numele “Reforma alimentară”.

 

În București, în anul 1909 s-a deschis primul restaurant care servea doar mâncare vegetariană. Majoritatea românilor luau în râs noua mișcare și ideea de a fi vegetarian. Revista “Furnica” nu putea să rămână insensibilă la acest subiect. O să vă ofer în continuare câteva “decupaje” din articolele publicate în revistă – și chiar câteva “rețete vegetariene” care sunt sigur că o să vă amuze:

SOCIETATEA VEGETARIANĂ

„Ca o consecință logică a Societății pentru protecțiunea animalelor, s’a înființat de curând în București și o societate vegetariană, ai cărei membrii împing protecțiunea animalelor până la a nu comite niciodată barbaria de a mânca mușchiuri de vacă sau pui fripți, ci se hrănesc numai cu legume, lapte, ouă și brânzeturi. Dacă societatea vegetarienilor va crește mare și va prospera, vitele și păsările au toate șansele să scape de la moartea sigură la care le condamnă zilnic lăcomia stomacului uman (…). Izbânda societății vegetariene a dl. dr. Tarhon… pardon Parhon e asigurată. Să spunem însă sincer: oricât ni’s de simpatici președintele și vicepreședintele acestei societăți, succesul ei ne alarmează și iată pentru ce: am avut un an agricol secetos. Nutrețul boilor și vacilor noastre e periclitat. Era oare momentul oportun ca și oamenii să devie erbivori smulgând astfel vegetalele cele de toate zilele de la gura nenorocitelor vite?“. (“Furnica” – numărul din 26 iunie 1908 – articol semnat "Tarascon")

Citește și: Rețete vegetariene a la Furnica

DOMNUL TOCANIE ȘI ASOCIAȚIA VEGETARIENILOR 

“Societatea vegetarienilor din București a hotărât să organizeze o serie de șezători artistico-literare (…). Dar, ceea ce ni se pare și mai grav e că vedem în programul primei șezători, pe lângă Beethoven, Schumann, Coșbuc și alte "d’astea" și un solo de vioară executat de domnul G. TOCANIE. Apoi să ne ierte d. doctor Tarhon, pardon Parhon, președintele vegetarienilor; intercalarea d-lui Tocanie în programul șezătorilor vegetariene constituie o adevărată trădare contra inteligențelor și erbivorelor scopuri ale societății. Tocana națională este o mâncare ce implică fatalmente bucățele de carne. TOCANA NU POATE FI VEGETARIANĂ! Cel mult dacă auditoriul ar fi zvârlit cu cartofi în violonist s’ar fi adăugat un element vegetarian, circumstanță ușurătoare…” (“Furnica” –  numărul din 29 martie 1912 – articol semnat Jorj Delamizil)

Regim carnivor sau regim carpnivor:
- Aoleu, Delavranceo, în ce hal te-au
adus 10 ani de regim Carp-nivor;
Uită-te la mine cum îmi priește
regimul Bugetarian !

NAȚIONALISMUL ȘI VEGETARIENII

“Pentru ca poporul român să devie vegetarian ar trebui să renunțăm la toate strălucitele însușiri de bun simt și de poftă de mâncare moștenite de la iluștri noștri strămoși. Și aceasta nu se poate nici în ruptul capului. Pofta de mâncare este una din cele mai naționale caracteristici ale noastre. Pe un român îl recunoști oriunde și oricând după pofta lui de mâncare (…). Când astfel stau lucrurile, credeți că strămoșeasca noastră poftă de mâncare și-ar mai păstra toată intensitatea când Românul ar ști că acasă nu-l așteaptă decât spanac la frigare, rasol de ridichi, iaurt la grătar și alte bazaconii vegetariene de acest fel? Eu cred că nu. Și ar fi rău!” (“Furnica” – numărul din 4 iunie 1909 - articol semnat Sfredeluș) 

PRIMUL BIRT VEGETARIAN

“În București, sub auspiciile societății vegetarienilor s’a inaugurat, în strada Alexandru Lahovary no. 4, un elegant birt cu firmă unde nu se consumă decât cereale, legume, fructe, ouă, lapte, unt, miere etc. Poftit și eu la prânzul dat cu ocazia inaugurării, după ce bineînțeles am avut grijă să mă intoxic acasă cu două respectabile costițe de purcel, cu câteva sute de grame de alcool atenuat cu sifon, plus nicotina câtorva țigări "Intim Club" și alte câteva consumațiuni condamnate cu asprime de asociația vegetarienilor. (…) Nu. Să nu exagerăm, simpaticii mei domni, binefacerile regimului exclusiv vegetarian, căci s’ar găsi naivi care să mănânce dopurile de plută de la sticle și scobitorile de pe masă, sub cuvânt că sunt de origine vegetală, pe când alți neofiți prea geloși ai noii alimentațiuni ar comanda bucătăreselor lor să gătească la dejun fân cu sos tomat, frigărui de coajă de mesteacăn și gogoși de tufă prăjite în unt de ricin.” (“Furnica” – numărul din 4 decembrie 1908 - articol semnat Jorj Delamizil) 

“REȚETE” VEGETARIENE

Voi reda acum câteva dintre savuroasele “rețete vegetariene” propuse de revista “Furnica” (în numărul publicat în 28 martie 1910) d-lui dr. Tarhon – pardon Parhon - pentru a fi publicate în periodicul asociației vegetarienilor “Reforma alimentară”: 

Cașcaval de post la capac

"Puneți într’o cratiță obișnuită resturile de săpun ce v’au rămas de la spălatul rufelor și prățițile până se rumenesc bine cu mucuri de lumânări de spermanțet topit. Serviți-le calde la masă. Am indicat săpunul de rufe pentru ca menajerele noastre să poată realiza mici economii la bugetul coșniței. Cașcavalul de post la capac se poate găti însă și cu rămășițe de săpun de glicerină și chiar cu săpunuri mai fine; aceasta însă numai în cazul când aveți invitați la dejun". 

Salată a la… jemafiș

"Cucoanele de obicei aruncă la lada de gunoi buchetele de flori după ce le-au purtat la corsaj sau buchetele ce s’au veștejit în vaze. Greșeală, risipă, lux! Din aceste flori, intrate ca să zic așa în stare de putrefacție cadaverică, se poate prepara o excelentă salată, pe lângă care salata așa zisă nu e decât o mixtură grețoasă. Tocați bine florile. Presărați zece grame praf de tibișir și un pumn de scrum de țigări "Intim Club". Turnați câteva picături de cerneală violetă și puneți’o pe bucătăreasă să mestece până ce i-o ieși ochii din cap. Când îi vor ieși, luați acești ochi și puneți-i pe marginea farfuriei ca garnitură. Serviți la masă și pe urmă trimiteți repede după un doctor." 

Citește și: "Rețete vegetariene" a la Furnica

 

Friptură vegetariană

"Tăiați în bucățele mici un metru de rogojină, puneți-le pe grătar și frigeți-le. Nu uitați însă a unge grătarul cu vasilină boricată. Atragem de asemenea atențiunea că această friptură nu e tocmai ușor de digerat, așa că trebuie să fie bine sărată cu… sare amară."

Notă: revistele citate sunt disponibile în colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor